luni, 7 aprilie 2008

Summit in Cheile Turzii



Cand? 2-6 aprilie

Componenta echipei: Muha, Vali, Radu, Mike, Danny, Andreea 


Miercuri, Ziua 1

Habar nu am cum a fost perceput summitul in restul tarii (probabil doar asa cum a fost zugravita de catre media), caci eu nu am prins nimic din el, iar la intoarcerea in Bucuresti, fratele meu mi-a zugravit in doua propozitii esenta acestei manifestari. In capul meu, de vreo luna incoace, se infiripa un singur gand si o asociere clara: summit=vacanta=concediu=plecam undeva departe, cat mai departe pentru patru zile. Asa ca am ales inima Ardealului: Cheile Turzii, teren de joaca despre care stiam destule din vara trecuta. Ni se alaturara alti doi bravi pinguini carora le place ploaia (Vali si Muha) caci am uitat sa spun ca se anunta vreme urata. Dar ce conta vremea, chit ca faceam vizite culturale in Ardeal, concediul nu ni-l putea rapi nimeni si nimic.

Asa ca la 18:20 zbor de la serviciu, rearanjez bagajele in masina pentru ca ocupau o groaza de loc, dar doar asa pentru ca nu aveam ce face si asteptarea era lunga, ma delectez cu o clatita uriasa si fierbinte si dupa ce indesam si bagajele Muhai si ale lui Vali, incarcam masina pana la refuz si cu Radu pe post de DJ, iesim, dintr-un Bucuresti suspect de liber. Avem drum intins in fata, dar nu ne grabeam nicaieri, domnea voia buna si masinuta a mers singura pana la Dedulesti, pe Dealul Negru la pauza de mici. Cu burta plina si pe ritmuri folk cu trimiteri la tigani, satra, viori, cai si asfintituri, strabatem pe intuneric valea Oltului si ajungem la Sibiu - fosta Capitala Culturala Europeana pe care o tranzitam prin centru caci la ora aceea era pustiu pe strazi. Sub rotile masinii lasam in urma Sebesul si Alba si ne apropiem de Turda. 

Undeva pe la 3 noaptea oprim la o benzinarie sa ne informam de drumul spre Petrestii de Jos, deoarece asa cum era de asteptat, nu am gasit nicaieri vreun indicator care sa ne conduca spre satul care era un simplu punct de harta intr-o incalcire de drumuri. Sfatul era cam asa: va intoarceti 1 km, faceti dreapta dupa un depozit de materiale de constructii si apoi iara dreapta si o sa gasiti mult-asteptatul indicator. Asa facuram, desi depozitul nu era la strada ci trebuia sa o simti si am pornit in cautarea indicatorului, peste care am dat dupa cativa km. Cine s-a mai uitat ce scria pe el? Noaptea toate indicatoarele sunt negre si cum era primul intalnit eram convinsi ca era cel bun. Ajungem dupa 10 min de drum prost in Petresti la o trifurcatie. Pe stanga avem un paraias cam firav pentru Hasdate dar totusi datator de speranta. Deci prindem ulicioara ce ne sta in fata si urcam cu masina pana la ultima casa, ce era o casa in constructie, exact asa cum spusese mosu'. Cobor in noroiul pana la glezne sa intoarcem masina, o garam fericiti si doar ce nu ne apucam sa scoatem bagajul din masina...Radu pleaca in cercetare si noi ne relaxam. Trec 10-15 minute si Radu nu mai vine. Intre timp, intr-o efuziune intelectuala gandim noi asa: orice sat se extinde, e loc liber doar la margine deci la marginea satului se va construi cate o casa. Intrebarea existentiala este: Suntem la casa cea buna? Pana sa vina Radu deja stiam ca a dat-o in bara. Asa ca ne intoarcem la trifurcatie unde alegem dreapta. Dar ne intoarcem repde caci drumul urca. Ultima varianta de la trifurcatie facem stanga. Urcam iara. Cum acesta era un simplu drum de tara nu mai avem cum sa intoarcem asa ca dam cu spatele. Ajungem inapoi la trifurcatie dar din pacate acum am epuizat  toate variantele. Vedem insa o placuta indicatoare pe care scria clar si raspicat comuna Sandulesti. Deci nu suntem in satul cel bun. Facem sfat de taina si ne intoarcem la indicatorul buclucas ca sa abordam drumul judetean inainte. 

Dupa vreo 15 minute dam de indicatorul rutier de intrare in Petrestii de Jos, dar nu apucam sa ne bucuram caci la primul pod din sat ne impotmolim in noroi. Iara ne oprim sa cercetam daca suntem pe drumul cel bun. Tot cam 30 de minute ii ia lui Radu sa dibuiasca gospodaria dar macar acum suntem foarte aproape de destinatie. Ne chinuim sa despotmolim masina impingand-o din noroi dar ea se tot incapatana sa ajunga in sant. Trec baietii la impins si eu la volan si incet incet, fara a rupe aderenta, o bagam intr-un lan de maracini, luam bagajele, camuflam locul, si ne culcam victoriosi, pe la ora 6 (dimineata)!

Joi, Ziua 2

Baietii dau trezirea pe la 9:30 si pleaca in sat pentru apropvizionare cu principalele 3 ingrediente ale turei: painea, tuica si berea. Dimineata, dupa o inviorare nedorita cu tuica deghizata in Adria de lamaie ne punem problema de a scoate apa din put. Solutia unui alpinist in fata berii din Piranha a fost: rapelezi in put, umpli sticla si o dai in sus la prusice sau, daca esti cu adevrat tare, la ramonaj. Noi, mai practici, am folosit doar tuciul pe care il carasem pentru mamaliga pe care nu am mai produs-o si un opt prin urmarire. Astfel, cu tuciul-galeata ne-am asigurat apa proaspata si dupa un platou frumos am plecat spre chei. Tinta? Scoala Turdeana. Le-am lasat Muhai si lui Vali placerea hornului din prima lungime si noi am plecat sa ne incercam norocul spre Creasta Frumoasa.

Am ajuns cam in acelasi timp in cea de-a doua regrupare, caci lungimea a treia e comuna pentru ambele trasee si ne scoate intr-un top comod de unde se poate privi in voie spre cursul Hasdatelor. Hotaram sa incercam sa iesim sus pe versantul stang, pe traseul Zburatorul. Radu pleaca primul, cap, dar incurca linia traseului cu unul de escalada, isi termina buclele fara sa ajunga in regrupare asa ca dupa 2 rapeluri e jos si coboram pe retragerea clasica din Scoala Turdeana. La baza traseului, distrandu-se cu o mansa, ne asteptau Dani si Andreea - placuta revedere cu niste prieteni cu care ne ne mai intalnisem demult. Asa ca bucurosi, stam la povesti pana cand oamenii pleaca inapoi spre Cluj. Radu merge si el la somn, iar Vali incearca sa aprinda focul. Eu si Muha il asistam pe Vali care insa fara material (lemne uscate) se declara neputincios si mergem cu totii la culcare.

Vineri, Ziua 3

Azi suntem porniti pe catarare. Vremea e acceptabila, doar innorat asa ca pornim nu spre Grota lui Hili, ci spre Creasta Sansil, un traseu nou si pentru noi, dar care ne-a placut foarte mult, caci are toate ingredientele unui traseu de clasic: pasi interesanti, expunere, perspectiva. Ce sa mai, foarte placut sa urci pe acolo. E o fata a muntelui clara, curata, directa, o scara catre cer in care regasesti placerea contactului cu stanca, cursivitatea miscarilor si prizele numa bune, plus coarda care se intinde sau se desfasoara in urma sau inaintea ta, legandu-te de omul caruia i-ai incredintat viata. Sunt lucruri complexe stranse in alpinism dar totul se reduce la 1+1= tot si 2-1 = nimic. Si ce poate sa fie mai frumos decat sa te legi in coarda cu propriul tau sot, sa reprezinti pe rand siguranta celuilalt si sa urcati impreuna inainte spre ceea ce va aduce muntele si viata in cale.
Creasta Sansil si superbele privelistie pe care le ofera spre
 Turnul Ascutit si Grota lui Hili
Pe prima lungime
Deja pe muchie
Perspectiva din lungimile finale
La încheierea traseului, ca o răsplată a efortului depus, ne odihnim pe pajiştile de iarba de la capătul crestei şi admirăm frumoasa panoramă ce ni se deschide spre satele Petresti si Deleni. Pentru coborare, urmăm poteca mai întai spre dreapta, pană la ieşirea din traseul Coltul Vestic, apoi în jos. Poteca se conturează initial firav chiar de la sfarsitul crestei Colţului Sanşil, dar devine din ce in ce mai clara pe masura ce coboram. Aceasta ne conduce la nivelul raului. Coborarea pe partea stanga nu este recomandată decat dacă dorim să intrăm într-unul din traseele ce pornesc din Zuruşul Cetăţii (de exemplu Grota Sansil)
Premiul-un mic festin la adapostul castilor si umbrarului
Foarte multumiti de traseul facut, ne intoarcem la corturi unde ne astepta Dani pentru o noua repriza de catarare. Dupa ce ne astamparam foamea, plecam spre Gabor Feri. Aici Radu porneste cap cu 2 secunzi (eu si Dani) si urcam primele 2 lungimi de coarda, care sunt si cele mai grele, rapeland apoi pe cele 2 corzi pana jos. Intre timp Vali se catara ca un balerin pe Manuela (7-), iar Muha a reusit sa isi rupa degetele pe acolo. Apoi se schimba rolurile: Vali in Gabor Feri si Radu o da cap pe Manuela.

La escalada
Vali in Gabor Feri
Cum ce a catarat pana acum nu i-a ajuns, Radu pleaca secund pe Gabor Feri si mai face odata traseul si cu Vali. Cu jumatate de ora inainte de a se insera, ne schimbam locul de joaca la Pasarea Polara (5+) o cunostinta veche pentru mine, dar cu care nu am reusit sa leg vreo relatie de prietenie. Acum iara imi da un ghiont la pasul cheie, dar dupa ce ma reculeg si imi revine forta in maini ajung in top. Oamenii nu mai au insa chef sa zboare pe prizele mari si se duc spre corturi sa se pregateasca de foc, pe care iara l-am ratat caci a inceput ploaia si ne-am adapostit in veranda.

Sambata, Ziua 4

Toata noaptea a plouat, asa ca dimineata trebuie sa ne reconsideram planurile. Radu vroia musai cocot, asa ca l-a vrajit si pe Dani sa se faca impreuna paienjeni si au plecat spre Pestera Ungureasa, singurul loc in chei unde puteai catara pe ploaie. Eu, Vali si Muha am ales teritorii mai pasnice, respectiv o vizita la Cluj unde am vizitat cam tot ce era mai de seama in centru: Primaria, Statuia lui Mihai Viteazu, Catedrala Ortodoxa si Catolica, Teatrul National, Iulius Mall. Am cautat si Auchan-ul sa ne luam de mancare si in locul lui am gasit o piata si supermarketul Oncos. Ne lasam purtati pe strazile cu piatra cubica, strecurandu-ne printre case vechi, cautand o pizzerie sa ne astamparam foamea si, dupa 5 ore de hoinareala tare placuta, plecam spre corturi.

De pe drum le luam pe Andreea si Diana (daca nu ma insel) pentru a mai petrece cateva ore cu oamenii din Cluj pe care avem ocazia sa ii vedem foarte rar. Somnul e precedat de un nou festin: paste cu branza de burduf si vin rosu demisec ales de maestrul Vali. Ne culcam linistiti, cu ploaia cazand incet pe supratenta cortului in ultima noapte a concediului nostru...scurt ce e drept dar binevenit.

Duminica, Ziua 5

Pornim in lungul drum de intoarcere Peste tot e o vreme buna de stat in casa cu o carte in mana. Cheile sunt mascate de falduri lungi si opace de ceata, asa ca ne grabim sa strangem bagajele si pornim spre zari mai calde. Ceea ce am descoperit insa cu tristete e ca ploua in toata tara. Asa ca nu mai oprim in Alba Iulia, ci o tinem intins pana la Sibiu, unde dupa ce am dat ocol orasului, am constat ca exista 2 centre: centrul est si centrul vest. Am parcat masina in fata Filarmonicii si ne-am plimbat in tihna prin stradutele pustii pe o astfel de vreme.

In mod cert Sibiul arata foarte bine, acum, dupa ce a fost declarat Capitala Europeana a Culturii. Locuri aranjate si dichisite, cladiri renovate, spatii publice bine gandite si intretinute. Gasim chiar si o gelaterie de unde ne luam o inghetata, care insa nici nu se compara cu bunatatile venetiene.
Toti patru, in Piata Mare din Sibiu
Ne intoarcem la masina chiar la timp inaintea unei noi reprize de ploaie, si pornim pe Valea Oltului cu destinatia clara: Dedulesti pentru a incheia simetric si mai ales cu burta plina aceasta tura.

Foto by Radu

PS: Daca din dorinta de elibera putina memorie pentru a o filma pe Muha cum scotea apa din fantana nu am fi sters toate pozele de pe card, ar fi fost poze si din prima zi, asa a ramas doar ceea ce a putut recupera programul. Enjoy them!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox:


  • Site topouri: aici
  • Traseul Creasta Frumoasa (3B, cu 7)
    • Acces: Dupa ultimul pod (al patrulea dinspre cabana Cheile Turzii sau inainte de primul pod dinspre Petresti) părăsim poteca şi ne îndreptăm spre peştera Cetăţeaua Mică (pe stanga, clara si evidenta la 20 m deasupra potecii). Nu ajungem însă pană la ea, ci, urcand spre dreapta, ieşim pe o frumoasă platformă înierbată. Pe peretele ce se ridică deasupra observăm hornul caracteristic al traseului Şcoala Turdeană. In continuare, o potecă firavă si ascendenta ne conduce spre baza traseului nostru, aflată la aproximativ 20 metri spre dreapta.
    • 1 l.c. De la început intram într-un horn larg şi cu vegetaţie, pe care urcăm şapte-opt metri. O scurtă traversare ne scoate sub o portiune sustinuta, lunga de 20 m (pasul traseului) ce se poate parcurge si la artificial. Urmează o porţiune de căţărare artificială pe un perete cu alveole. În finalul lungimii trecem un horn uşor surplombat în partea terminală, după care regrupăm. 
    • 2 l.c. Ne căţărăm pe un perete cu alveole, apoi pe o muchie ce se detaşează evident din perete. Urmand în continuare creasta, ajungem în regrupare. Lungime foarte frumoasa si usoara (III+), dar spectaculoasa si bineventa dupa efortul sustinut.
    • 3 l.c. Lungimea este comna cu ultima lungime din "Scoala Turdeana". Un prim obstacol este o placă, pe care o parcurgem în diagonală spre dreapta. Deasupra noastră se deschide un horn larg. Îl escaladăm parţial, apoi trecem pe creasta din stanga şi ajungem la o faţă de stancă pitonată. Prizele bune şi căţărarea prin aderenţă ne ajută să trecem acest pasaj la liber. În final, creasta devine orizontală şi noi o parcurgem pană la vom intalni un piton la care sa putem regrupa. Pasul la liber e un 5+, acolo unde pe schita apare trecut A0.
    • Retragere: Din acest punct avem de ales între două variante de coborare şi una de continuare a escaladei. 
    1. Putem cobora folosind mai întai poteca ce parcurge pantele înierbate de sub Peretele Aerian, apoi de-a lungul Zuruşului Lung pană la nivelul raului Hăşdate, pe care îl trecem pe pietre. În cazul în care dorim să ne întoarcem la baza traseului, putem alege varianta de coborare peste un diedru vertical cu prize bune, care ne scoate în imediata vecinătate a platformei înierbate de unde am început escalada.
    2. Putem continua escalada de-a lungul traseului Garofiţei sau a traseului Zburătorul.
    • Materiale folosite:coarda de 50m, 12 expresuri, anouri de 60cm si 120 cm (in special pentru regrupari), minim 4 carabiniere cu filet, echipament personal, eventual scarite
    • Observatii: Atat in Scoala Turdeana cat si in Creasta Frumoasa regruparile sunt comode pentru 2-3 coechipieri iar traseele sunt bine pitonate.
  • Traseul Creasta Sansil (3B cu 5+)
    • Acces: Dinspre cabana Cheile Turzii, pe versantul stang cum urcam (drept orografic), intre podurile 3 si 4, dupa ce traversam un izvor chiar in poteca, numit  Sipotului Cheii. Dinspre Petresti, intre podurile 4 si 3, pe versantul drept orografic si pe sensul de inaintare, inainte de un izvor aflat chiar in poteca. Poteca se prefigureaza destul de vag initial, pe pantele innierbate de deasupra potecii turistice, in permanenta in urcare. Ne va scoate pe un brau de iarba confortabil unde se afla intrarea în traseul Sanşil (marcata pe stanca);
    • 1 l.c. De la baza traseului, marcată cu un piton, urcăm în diagonală spre stanga o porţiune cu perniţe de iarbă. După aproximativ şase metri întalnim o fisură orientată spre dreapta. În partea ei inferioară trecem o surplombă cu ajutorul a trei pitoane. În continuare, ne orientăm puţin spre dreapta către un diedru pe care nu îl vom parcurge în întregime, ci vom traversa spre stanga. O surplombă şi o creastă scurtă ne conduc în regrupare. Prima lungime est si cea mai dificila din traseu.
    • 2 l.c. Din acest punct escaladăm un diedru cu prize solide, apoi, asiguraţi în două pitoane, trecem în căţărare liberă o placă. Pană la următoarea regrupare urmăm fără abatere linia crestei.Lungimea este superba, la 10 m dupa plecarea din regrupare se iese in muchie, de unde ochii nu ti se mai satura de panorama care te inconjoara.
    • 3 l.c. Continuam urcuşul şi ocolim prin stanga o mică placă spălată. După 20 de metri de la plecare ajungem la a doua placă, pe care o vom trece cu ajutorul a patru pitoane. Urmează curand un horn pe care îl depăşim fără dificultate şi ieşim într-o zonă unde traseul îşi pierde din verticalitate.
    • 4-7 l.c. Urmatoarele lungimi de coarda străbat creasta Colţului Sanşil, lungă de aproximativ 160 m. Fără a fi deosebit de dificilă, aceasta necesită însă o atentă asigurare datorită înălţimii mari la care se desfăşoară.
    • Materiale: coarda de 50m, 12 expresuri, anouri de 60cm si 120 cm (in special pentru regrupari si in lungimile usoare pentru tancuri), minim 4 carabiniere cu filet, echipament personal.
    • Observatii: Asigurarile sunt bune si suficiente, cu exceptia ultimelor lungimi care sunt usoare (aici nu sunt mai mult de 2-3 pitoane pe lungime). Regrupari comode cu exceptia regruparii nr 2.
  • Traseul Gabor Feri (3B cu 6-)
    • Acces: Dinspre cabana Cheile Turzii, pe versantul drept cum urcam (stang orografic), dupa ultimul pod. Dinspre Petresti, inainte de primul pod, pe versantul stang orografic si pe sensul de inaintare. Din poteca turistica se desprinde inspre baza peretelui un alt fir ce ne scoate pe o platformă cu iarbă şi pomi. 
    • 1 l.c. Debutează cu o surplombă care ne scoate pe un perete cu alveole. Urmează o traversare spre dreapta pe sub altă surplombă. Ajungem astfel în dreptul unui tavan de mici dimensiuni. Îl trecem direct, apoi escaladăm hornul de deasupra. O placă, care se trece la aderente, ne conduce în dreptul unei regrupări foarte comode.
    • 2 l.c. Continuăm ascensiunea depăşind două trepte surplombante. Apoi, tot prin aderenţă, trecem o placă spălată şi regrupăm o dată cu întinderea totală a corzilor.
    • 3 l.c. Deosebit de uşoară, lungimea parcurge creasta ce se află în faţa noastră. 
    • Retragere: Pentru a reveni în potecă, efectuăm o traversare spre stanga pană în Grohotişul Morarilor de-a lungul căruia, coborand, ajungem în scurt timp la nivelul apei Hăşdatelor sau  urcam in continuare spre culmea Dealului Sandului.
    • Materiale: coarda de 50m, 12 expresuri, anouri de 60cm si 120 cm (pentru regrupari), minim 4 carabiniere cu filet, echipament personal.
    • Observatii: Asigurari bune. Regrupari comode pentru 2-3 coechipieri.
Descrieri preluate partial din cartea "Turism si alpinism in Cheile Turzii, M.Vasilescu" si editate dupa parcurgerea traseelor.

0 comments:

Trimiteți un comentariu