La mijloc e un nevinovat simplu joc de cuvinte: Harz este un munte aflat cam la 200 km de Berlin. Herz in germana inseamna inima. E vorba in schimb de o singura litera schimbata. Nu am spus in mod intentionat un loc in inima mea. Trebuie sa mai curga multa apa pe Spree (raul care trece prin Berlin) ca sa se intample asa ceva si nu cred ca voi apuca sa prind radacini aici ca sa imi apropii atat de mult acest munte. Dar pentru weekendul ce tocmai s-a incheiat nu cred ca puteam sa gasim o destinatie mai potrivita.
Am insistat oarecum sa mergem acolo, caci zilele sunt inca frumoase si lungi-numai bune pentru explorat si pentru largit orizonturi. In plus promitea ceva mai mult munte decat Saechsische Schweiz.
Are si un varf- Brocken de 1100 m ce ne-a luat imediat ochii, si cum ne-am trezit cu o harta in mana, am si analizat cum putem inchega o tura de alergat ca sa ajungem acolo.
 |
| Sa ajungem altfel decat cu mocanita asta, ce e un simbol al Harzului |
Mergem din nou la marele magazin demunte si ne luam harta si carte cu topourile. De data asta cu harta nu am mai nimerit-o foarte bine. Intre doua harti de la Kompass (scara de 1:50.000) si mai multe harti mici (scara 1:35.000 sau chiar 1:25.000) de la Public Press, pe care trebuia sa le combinam in fel si chip, am ales prima varianta care nu este neaparat cea mai fericita. Desi acopera o zona mult mai mare, nu sunt foarte practice de luat la alergat si nu sunt nici plastifiate, asa ca nu vor avea viata prea lunga in mainile noastre.
Oferta de carti pentru catarat nu e foarte vasta. Nu sunt decat 2 volume Ostharz si Westharz insa cea mai mare parte a stancilor sunt de granit si asta mi se pare o experienta interesanta caci in Romania nu prea ai ocazia sa cateri pe granit.
Plecarile matinale sunt demult amintire. Cum nu mai e nicio ora de intalnire care sa ne motiveze sa fim gata la timp, amanam si amanam alarma de la ceas, prelungim masa de dimineata, conducem la consum pe autostrada, de regula in plasa unui tir ce merge cu maxim 100 km/h, si ajungem tarziu la destinatie. Dar nu-i nimic pentru o tura de alergat nu iti trebuie chiar o zi intreaga.
Ne parcam masina intr-un orasel mai maricel-numit Wernigerode, desfacem cearsaful de harta si incercam sa ne dam seama de unde sa prindem un drum/o poteca spre varf. Ne dumirim noi putin, ne punem pe alergat printre case, ne intoarcem, gasim un drum de pamant si in final indicatoare. Din indicator in indicator ajungem la gara unei mocanite ce ajungea pe ocolite pana pe varf (Steinerne Renne Bf). Tot aici (fara legatura cu mocanita) in vremurile gri ale istoriei nemtilor a fost si un lagar de concentrare, iar strada asfaltata ce merge spre oras, se numeste acum “Strada libertatii”.
Sincronizarea este aproape perfecta caci cum ne invarteam noi pe acolo, se aude una bucata suierat si aburi grosi ii urmeaza semn ca ne vom intalni curand si cu trenuletul ce vine, trece si se duce. Fiecare pe drumul lui. El pe sine, delectandu-si calatorii cu natura vazuta pe fereastra, noi pe drumul nostru, cautand poteci si marcaje care sa ne poarte peste varf. Gasim in curand un marcaj nou pentru noi, triunghi alb cu punct rosu in centru si un indicator lamuritor: 12 km pana sus. Deci o sa avem ceva de alergat azi caci dus-intors, sa se tot stranga 25 de km.
Inceputul este promitator pe o serie de drumuri forestiere, apoi drumege pietroase ce se transforma in final intr-o frumoasa poteca prin padure. Daca m-ar fi legat cineva la ochi si m-ar fi teleportat aici, as fi zis ca suntem la noi in Retezat, in drumul spre Pietrele, sau intre Pietrele si Gentiana. Poteca de pamant, stanci pe poteca, apa tumultuoasa in dreapta, un peisaj bine cunoscut. Doar ca in locul cabanei Pietrele, pe malul opus paraului apare o alta cabana, mult mai mare, cu parcare in spate si drum auto asfaltat- Steinerne Renne Gasthaus.
Aici ne adapostim pentru cateva clipe de ploaia ce se tot tinea scai de noi si dupa ce norii se scutura bine de tot si sa hotarasc sa se evapore lasand loc soarelui, ne punem si noi pe alergat in continuare la deal, de data asta pe un drum forestier relativ anost.
 |
| Drumul nu e foarte interactiv, dar macar vremea s-a imbunat |
Fiecare intersectie este bine indicata cu toate posibilitatile de continuare a traseului, marcaje si distante. Am spus distante si nu timpi, deoarece nu se ofera nicio aproximare orara a traseului ci doar distanta bruta. Ramane ca fiecare sa calculeze cu harta in mana cam cat e de urcat si cam cat va dura traseul.
Printr-o aliniere incredibila a astrelor, sau intr-un puseu de inspiratie, cine mai stie, prindem la deal doar poteci frumoase pe care suntem aproape singuri.
 |
| Ne intalnim doar cu baietii astia cu MTB-urile |
Strabatem paduri de conifere cu pini inalti si trunchiuri golase ale caror siluete apar si dispar din ceata gri si umeda stransa in cate un colt de padure.
Ne ridicam suficient de mult ca sa avem campia la picioare. Nimerim in mijlocul tufelor de afine din care ne infruptam fara drept de apel, pana la refuz.
