luni, 6 iunie 2011

Piranha si Fisura Rasucita



Weekendul asta nu a avut nimic memorabil, as putea spune ca a fost chiar tihnit si aveam nevoie de el caci saptamana se incheiase furibund la serviciu. 

Astfel sambata am fost la catarat la Piranha, caci faleza de conglomerat de langa Valea Seaca a Caraimanului avea 2 ingrediente...ne proteja de ploaie si era numai buna ca incalzire, ca reacomodare pentu mine si Florin cu prizele mult mai mici de conglomerat. Desi nu sunt multe trasee usoare pe acolo am catarat Rama(5+), Omida (6) si Piranha(5-) (practic cele mai usoare) si mi-am imbogatit repertoriul de trasee parcurse cap de coarda cu Rama si Piranha.
Florin in Rama
In rest baietii s-au mai agitat pe acolo, cu folos, ne-am adapostit de ploaie, ne-am distrat cu un grup de copii de la cercetasi, din Busteni, foarte fun dealtfel si care mi-au adus aminte de cum era cand mergeam si eu pe munte cu Cercetasii etc.

Apoi ne-am cinstit cu o masa la Casa Magica si cu greu am pornit spre hotelul nostru pentru seara de sambata-refugiul Costila..Ne deasparteau cateva sute de metrii buni, dar nu era nicio graba sa ajungem acolo (cel putin nu din punctul meu de vedere) caci Radu a bagat carbuni de cand a plecat de la masina (cred ca se antrena ori something) iar Florin zburda ca o floricica...eu temenel, caci sunt in pauza competitionala...de fapt ma menajez pentru concediu .

La refugiu-pe gustul meu-adica pustiu.
Seara peste Valea Prahovei vazuta din usa refugiului
Ne ocupam locurile preferate si somn.

Nu eram sigura daca vreau sa ma trezesc duminica sa plec cu baietii in Fisura Rasucita (4B, 6+, 4 l.c.-schita o gasiti pe http://www.costila.go.ro) dar pana la urma nu a fost asa de greu caci se pare ca am dormit suficient...
Dimineata, zi cu soare
Radu, pregatit de traseu ca de fiecare data
Proba de foc a zilei-zapada de pe Valea Costilei
Fisura Rasucita –aceeasi impresie ca si anul trecut/sau acum 2 ani, cine mai stie cand am intrat prima data in ea...Plecarea mi se pare cea mai grea,mai grea chiar decat pasul de la mica burta, si la asta trebuie sa lucrez daca vreau sa intru cap in Rasucita...Nu e un traseu imposibil de parcurs cap, imi trebuie doar rabdare din partea secundului si ceva mai multa naturalete pe conglomerat caci in rest, e un traseu foarte bine asigurat, usor ca acces si frumos in linia sa-de fisura rasucita.
Traverseu  din lungimea 3
Nori peste Baiului (nu de aici venea amenintarea)
Rapel-omul paianjen
Nu il ducem pana la capat, parcugem doar primele 3 lungimi si lasam creasta pe alta data caci nori grei se tot strang si matura zona crestei Costila-Galbinele asa ca ne pregatim sa strangem ca sa scapam neudati. Incepe sa ploua fix cand ajungem la masina, si ramanem sa ne udam benevol, seara, la un innot de vreo ora, de fapt, mai mult un slalom printre alti sportivi nocturni...

0 comments:

Trimiteți un comentariu