luni, 20 decembrie 2010

Balea-Workshop avalanse-SKV



Weekendul trecut a fost unul din rarele weekenduri in care ne-am ales destinatia foarte devreme....de marti mai precis...Si nu numai eu, care sunt o fire destul de hotarata in ceea ce priveste muntele, ci mai ales Oamenii muntilor si Radu, care cu un weekend in urma nici vineri la ora 18.00 nu stiau unde merg. Si inca am ales o destinatie indepartata (Fagaras)  pentru un atelier despre avalanse organizat de SKV si tinut de Salvamont Sibiu. Recunosc ca asteptarile erau destul de mici, deoarece din discutii reiesise, ca programul avea sa fie destul de lax, insa cu mari sperante de zapada... Drumul s-a scurs pe bancheta din spate, printre somn si scurte ocheade la termometru si parca din ce concluzionam mai mult ca e "frig domne frig", si somnul era mai dulce. 
Totusi kilometrii se scurgeau si odata ajunsi pe Transfagarasan, frigul aduce cu el si zapada-destula chiar pe langa drum si pe copacii nemiscati. Iar sus in Fagaras, crestele fumegau, zapada fiind sulberata in pene masive de pe fiecare varf. Totusi adapostiti de padure la Balea Cascada, nu ne punem problema decat pentru rucsacurile noastre cele grele si tragem de ele si de schiuri la telecabina. Umplem tot spatiul interior cu oameni, schiuri si rucsacuri (marea majoritate de la noi 4 care parca plecam in expeditie la capatul lumii) si incepe un drum tacut prin vantoase. Fara frica, dar cu maxima precautie, urcam stalp dupa stalp, prin vantul ce sporea si el odata cu altitudinea... Si totusi pana nu am iesit in zapada nu l-am inteles pe deplin. Era vantul acela de Ciucas, ce batea din toate partile, ce muta zapada de pe Transfagarasan si il curata pana la asfalt, ce nu gasea greu sa puna la pamant un om. Tot blindajul nostru era zadarnic, caci sub gluga, cagula si ochelarii de schi care nu mai lasau nimic la lumina, curgeau apele, asa cum ne sprijineam contra vantului, cand in schiuri, cand in bete. Un drum scurt de 5 minute intre cabina si baza Salvamont, s-a lungit considerabil.

Pentru vremea de afara nu a gasit nimeni nimic mai bun de facut decat sa stea la fereastra si sa admire specatcolul vremii, vantul cum se infuria pe la fereastre si prin cotloane, zapada ce prinsese aripi parca si nu isi gasea odihna prinsa in bratele unui iubit posesiv. Cu exceptia baietilor de la salvamont Arges care au venit prin tunel, alti vizitatori nu am mai avut. Asa ca ne-am preocupat cu mancare, lectura, campionate de tenis de masa sau filme tematice. Pentru mine cel putin a fost un bun moment sa revizuiesc manualul de la Barryvox, cartea lui Francois Sivaridere "Dans le secret des avalanches" si sa imi arunc ochii pe un anuar al SKV editat biligv. Pe la 15.00 insa pauza ia sfarsit si este momentul sa punem burta pe carte.

Incepem prin a discuta cu Adrian David (seful Salvamont Sibiu) despre buletinul nivometeorologic, continut, modul in care se strang datele (emiterea lui) si normal despre interpretarea acestuia.
Astfel aflam ca in proiect sunt implicate 5 statii meteo: Vf Omu, Sinaia, Predeal, Postavaru si Balea Lac.
Analizam pe larg un buletin nivo emis pentru 9.03.2010 si care continea si un profil de rezistenta pentru Balea Lac (puteti sa vedeti asemenea profile aici).

Apoi Alexandru Nagy (salvator si ghid montan) incepe o prezentarea bine structurata despre  prevenirea avalanselor si cautarea victimelor:
-statistici
-semne de avertizare
-identificarea zonelor periculoase
-modalitati de deplasare in siguranta
-echipamentul necesar
-cautarea victimelor cu DVA-uri
-tehnici de sondare si dezgropare.

Prezentarile au fost ambele foarte bine puse la punct atat ca informatie cat si ca mod de prezentare (retroproiector, laptop etc). Pentru unii dintre noi a fost o buna recapitulare si sistematizare, iar pentru altii au fost cateva notiuni introductive dar extrem de necesare pentru a intelege putin ce presupune deplasarea iarna, pe munte. 
Partea cea mai interesanta a fost de departe un test interactiv cu intrebari grupate pe diverse teme:
-teren
-factori meteo
-teren+ factori meteo
-factorul uman.
A fost probabil modul in care informatiile au fost combinate si puse cat mai bine in practica.

Am mai discutat in egala masura si despre modul in care sunt studiate si se actioneaza in acest domeniu al nivologiei/avalanselor in diferite tari europene (Franta, Elvetia, Austria, Cheia, Slovacia, Polonia), iar dupa ora 20.00 ne-am delectat cu diverse filme de schi.

Ziua de duminica era destinata aplicatiilor pe teren. Si am avut mare noroc ca sambata seara vantul s-a oprit si cerul s-a inseninat... La culcare aveam ganduri mari care cuprindeau o sculare matinala, o masa scurta si ceva ture spre Saua Doamnei dar somnul a fost prea dulce si am inchis cu inocenta ceasul ce suna  la ora 6.00.

Pana la urma ne-am sculat pe la 7 jumate dar am reusit sa ma mobilizez cu Radu si Dani si sa iesim din cabana pe la 8 pentru o tura scurta spre Saua Doamnei. La prima incercare nu am ajuns chiar pana in Saua Doamnei ci ne-am oprit cam la 50 de m mai jos si ne-am apucat sa punem in practica cunostintele de ieri si sa facem un test ca sa vedem cam cum se prezinta zapada in zona. Am ales testul de compresie. Cum nu prea aveam tehnica la contruit platforma, delimitat coloana de zapada si toate cele ne-am caznit putin dar pana la urma a iesit ceva. La 9 fara cateva minute pornim coborarea si ma bucur de zapada minunata si de alegerea de weekendul asta, caci am lasat acasa schiurile usoare de urcat la deal si am incaltat niste Mouvementuri mai potrivite pentru zapada variata din Fagaras.
Nu stiu daca mi-am mai revenit din mahmureala de inceput de sezon, daca a fost pentru ca am schimbat schiurile sau zapada era mai prietenoasa (mult mai mult firn si mai putin crusta fata de Ciucas) dar coborarea aceea a fost minunata, foarte placuta, naturala...schiam pentru prima data in Caldarea Balii si schiurile alunecau singure, fasaiau prin zapada, pantele erau neatinse si fiecare gasea loc pentru virajul sau. Oamenii ies si ei din cabana si se pegatesc de treaba cu lopeti, sonde etc asa ca ne grabim si noi sa ajungem la ei sa mai invatam lucruri noi.

Astfel ne imbunatatim considerabil tehnica pentru testul de compresie si devenim mult mai eficienti la izolarea coloanei de zapada si intelegem mai bine stratificarea zapezii si planurile de alunecare. Datul la lopata ne incalzeste, dar atunci cand trecem la partea a doua (lucrul cu DVA-urile)  incepem sa facem cunostinta cu frigul...Ne invartim noi putin dupa DVA-uri si ne spetim putin prin zapada, arand parcarea de la Balea dar rand pe rand frigul musca mai tare din noi si incepem sa facem presupuneri asupra temperaturii de afara. Nu ajunge nimeni, nici pe aproape de cifra reala -19 grade...Acum totul capata o explicatie...Ca sa ne incalzim, eu, Radu si Laviniu ne facem curaj sa mai bagam o urcare pana in Saua Doamnei...de data asta ajungem pana in sa, iar ultimile 2 zig-zaguri s-au dovedit cele mai dificile, atat la urcare cat si la coborare. Totusi gasim resursele sa ne bucuram si de urcare (caci ne mai incalzeste) si de coborare.

Ajungem la timp la salvamont ca sa ne facem bagajele, poza de grup si sa trimitem bagajele cu telecabina la vale ca noi sa avem libertatea unei coborari pe schiuri pe Transfagarasan... La inceput a fost chiar interactiv caci era multa zapada si taiam curbele de pe transfagarasan, dar pe masura ce coboram zapada devine din ce in ce mai putina sau se transforma in gheata. Totusi vocile noastre sunt singurele care sparg linistea zonei...Telecabina trece tacuta pe deasupra noastra, brazii sunt si ei imobili, incorsetati in zapada si frig. Avem mult de dat la bete pe drum, dar e un mod placut de a incheia un weekend plin si armonios...de a incheia prima noastra incursiune la Balea iarna, caci pana acum am crezut tot timpul ca Fagarasul e mult prea departe pentru un weekend de iarna.

Puteti citi un articol frumos scris despre SKV (organizatorii cursului) aici

0 comments:

Trimiteți un comentariu