miercuri, 28 octombrie 2009

Maslina de aur-Un concurs de voie buna.

­

Maslina de aur-editia a 3-a, 25-26 octombrie 2009

Sa incep mai intai cu partea serioasa.

Anul acesta Maslina a crescut in Cheile Dobrogei. Concursul a fost organizat ca si la editiile anterioare de Magazinul Rucksack din Galati.

Daca anul trecut Maslina a fost aproape ca in familie, de data aceasta, noi care am ajuns primii acolo am tot numarat cum se umpleau Cheile cu participanti, sustionatori, organizatori etc.

Pana la urma asa cum a scris si Kya in stirea postata pe site, de dragul catararii s-au strans pe catastif cam 25 de nume...Si in afara catastifului poate toti atatia sustinatori.

In prima zi s-au pus manse la Peretele Pesterii :
Cronos (IV+,15m), Hera (V+,15m), Hornul Pols (IV-, 15 m)au fost manse de viteza
Ares (6+,10m) Hades (VII), Io (VI-,15m), Scremuta (VI-, 15 mI) –manse de dificultate.

A doua zi locul de activitate a fost Peretele cu Hornuri. Au fost 3 manse de viteza dintre care una pe Hornul Galben (IV, 40m)-cel mai lung traseul al concursului, si manse de dificultate pe inca 4 trasee dintre care: Tzatziki (6+,40m), Non Panta Rhei (A2+V-, 40m) etc.

Primii clasati la viteza au fost:
Feminin­
1. Daniela Stefan, Bucuresti: 6 trasee, 10.54 minute
2. Rodica Filer, Galati: 6 trasee, 20.30 minute
3. Oana Matei, Constanta: 5 trasee, 11.32 minute
Masculin
1. Tiberiu Gavrila, Bucuresti: 6 trasee, 10.58 minute
2. Gabi Colea, Bucuresti: 6 trasee, 11.09 minute
3. Serban Costin, Bucuresti: 6 trasee, 12.07 minute
Iar la dificultate:
1. Radu Diaconescu, Bucuresti, 450p
2. la egalitate:
Michel Bacquet, Galati, 350p
Serban Costin, Bucuresti, 350p
Daniela Stefan, Bucuresti, 350p

Totusi numele comun al concursului a fost voia buna. Am venit cu totii in Chei ca sa petrecem un weekend in natura (caci nu pot spune la munte), impreuna cu prieteni mai vechi sau cu oameni noi, sa ne simtim bine la o cantare si sa cataram, dupa chef, dorinta, posibilitati fizice si pasiune.
Nu conteaza atat de mult nici timpul si nici gradele, chiar si la varf competitia a fost prieteneasca, cu aplauze si felicitari pentru reusitele fiecaruia...Iar printre muritorii de rand nu au domnit decat incurajarile, caci fie incepator, fie catarator cu experienta, senzatiile dintr-un traseu sunt unice si apreciate unanim.

Si acum povestea...

Apoi nu stiu cum s-a brodit, caci desi prezenta intamplare a beneficiat de un spectator obiectiv si un cronicar ce ar face cinste inaintasilor, al nostru Grigor Ureche de Braila fu trimis cu treburi importante de la imparatie si mi-o dat mie porunca, scrib mic ce sunt, sa astern pe hartie cum oi sti mai bine, prezenta intamplare.
Carpati.org
Cronicarul de baza

Si tot de sus numa’ ce veni vorba, ca de n-oi fi obiectiva unde mi-or sta picioarele imi va sta si capul.

Astfel se face ca in luna lui Brumar in anul 7517 de la facerea lumii s-a dat sfoara in tara, ca vechea cetate a Dobrogei trebuie rascumparata. Iar cum bani nu erau, apoi numai prin vitejie inalta porunca putea fi indeplinita.
Carpati.org
"Armele" noastre
Si iaca-asa in ziua 25 a lunii, sub conducerea capitanului Anghel, 25 de voinici s-au strans pe campia de la poalele cetatii.
Carpati.org
"Capitanul"
Si daca va vine sa credeti au ba, am primit ajutoare chiar si de peste mari si tari din batrana Francia, un cavaler pe nume Michel s-a alaturat cauzei noastre. Dar acestia 25 de care spun desi erau cei mai curajosi, n-ar fi izbandit nimic fara ajutoarele insemnate ce stateau in spatele lor pentru sustinere si logistica.
Carpati.org
Cata frunza, cata iarba
Carpati.org
4 crai de la rasarit...trebuie sa il observati pe periculosul cu ochelari
­
Pregatirile pentru asaltat au inceput pe cand soarele statea fix in mijlocul cerului si garzile uitasera de planton si stateau intinse sub soarele cald de toamna. Asa incat capitanul cu veteranii sai pornira intr-o misiune de recunoastere...si gasind drum ocolit ajunsera pe zidurile cele mai inalte si aruncara pentru cei de jos corzi atent impletite pe care sa se catere pentru un atac supriza.
Carpati.org
Cocotati pe metereze
Partea pe care aruncasera corzile parea infioratare chiar si dupa nume...Pertele zeilor, si era presarat cu diedre, zone surplombate si o serie intreaga de obstacole. Dar voinicii sunt voinici si n-au frica nici de zei. Astfel, Cronos, cel mai tanar dintre titani cazu cel mai rapid, iar apoi Hera, fiica sa, ceda repede. In schimb luptele cu zeul razboiului-Ares au fost sustinute si i-a coborat pe curajosi pana in imparatia subpamanteana unde au dat nas in nas cu un alt nume greu: Hades. Totusi pana la urma oamenii au castigat duelul pe viata si pe moarte cu zeii, si de va vine sau nu sa credeti pana si fetele s-au luptat cu curaj. Mai ales o mana de fata, agera si puternica, pe nume Dana ce a facut legea cot la cot cu baietii.
Carpati.org
Dana cea voinica
Carpati.org
Cum spuneam, si fetele au catarat cot la cot cu baietii
Intr-un final glorios toti zeii erau la pamant, si zidurile cetatii erau libere, asa ca unii voinici incercau sa urce cat mai repede pe cai usoare, altii sa ii ia prin surprindere pe strajeri ajungand sus pe cai de neimaginat. Fiecare se depasea in fapte de vitejie, ce sa mai.
Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org
Ce e drept si vremea i-a ajutat caci un soare caldut numa bun de dezmortit oasele a stat aninat o dupa –amiaza intreaga pe intinsul campiei.

La lasarea serii voinicii au sters orice urma pentru ca la plantonul de seara sa nu fie descoperiti si s-au retras in tabara unde au petrecut o seara cu voie buna.
Carpati.org
Proviziile solide si lichide nu lipseau si mancarea haiducilor (slana cu paine si ceapa) le-a dat aripi la povestit.
Carpati.org
Sub cerul spuzit de stele, in noaptea nesperat de calduta, fara foc si cu o lumina alba, pala, stateau roata si se insirau la istorisiri. Pana la urma insa rapusi de oboseala unei zile pline fiecare si-a cautat culcus caci pentru ziua urmatoare aveau nevoie de forte noi. Si au dormit...noapte lunga, somn greu in cea mai lunga noapte din an.

In ziua finala, vremea nu se mai arata atat de incantatoare...un vanticel hotarat se impleticea pe langa ziduri, dar ei n-aveau frica, caci erau osteni incercati. Paznicii cetatii s-or fi ascuns prin cotloane caci nu erau de vazut, asa ca era numai bine sa ajungem sus pe metereze.
Carpati.org
Veteranii doar privesc
Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org
Cataratorii munesc
Asalatul final s-a dat pe partea cea mai inalta a zidului, surpiza fiind elementul cheie.
Carpati.org

Carpati.org
Un pui de alpinist
Carpati.org
Prezent si viitor, la sfat
Cei mai experimentati au urcat pe fisuri bune de luat la bavareza, iar ceilalti au urcat nevazuti printre maruntaiele unui horn galben si lung ce brazda peretele. Dar cand ajunsera sus, nu mica le fu mirarea, cand au gasit cetatea pustie...doar o maslina uitata arata ca pe acolo trecusera oameni de curand. Insa tot cautand prin unghere si ascunzatori au scos la iveala comori din vechime, de care cei mai multi locuitori ai batranei noaste tarisoare au uitat: cinste, respect, admiratie, daruire, pasiune, fair-play, prietenie, zambete si veselie.
Carpati.org
Asa arata un catarator fericit
Cu bratele pline s-au reintors la picioarele peretilor unde capitanul Anghel nu a uitat sa ii cinsteasca pe cei care au dat dovada de cea mai mare daruire astfel ca 3 fete, 5 baieti si 2 veterani au fost primiti de multime cu chiote si aplauze.
Carpati.org
Cei aplaudati
Carpati.org
Si poza de grup
Si uite asa, am ajuns eu inapoi acasa, am aruncat armele in camara si de n-am fost inainte la razboi, macar la scris sa nu raman inapoi.

Si-am incalecat pe-o sa (de bicicleta), si v-am spus ghidusie de poveste, iac-asa.
                                          
   Foto 11,12-naycool,  restul -Kya

0 comments:

Trimiteți un comentariu