vineri, 14 august 2009

Dolomiti-ziua 7-Catarare Averau (Fisura sinistra (parete ovest))



Locatie: Monte Averau, 2467, Punta Nord, Gruppo Nouvolau
Prima ascensiune: 1967, U.Pomarici et R.Vedovato
Dificultate: IV, un passaj V-
Diferenta de nivel: 170 m
Lungime: 205 m
Lungimi de coarda: 6
Durata: 2 ore.

Acces
Var 1: autobuz spre Passo Giau, transport pe cablu de la Refugiul Fedare, pana la Refugiul Averau (2413m)
Var 2 : cu masina spre CinqueTori si de acolo, pe drum, pe langa Refugiul Scoiattoli (2280) si apoi pe drum si pe poteca 439 spre Refugiul Averau (2413m).

Vedere frumoasa de pe apropierea spre traseu
Echipa 1: Mike, Radu, Oana
Echipa 2: Vio, Octavian, Mihai

Astazi hotaram sa schimbam putin abordarea echipelor si formam echipe de 3.
Avem bafta si dupa ce pierdem destul de mult cu identificare corecta a peretului vestic si a traseului nostru constatam ca suntem singuri in traseu si putem sa il abordam in voie.
Inca pe poteca turistica-ne cautam traseul
Traseul e unul frumos cu multa catarare in sprait pe diedrele de pe linia traseului, dar aproape lipsit de asigurari fixe (cu exceptia regruparilor).

Oana are noroc caci pasul cel mai dificil e in prima lungime de coarda si apoi traseul devine mai usor, deoarece diedrul din prima lungime de coarda i-a dat mari batai de cap (cotatiile din Dolomiti sunt ceva mai seriose ca la noi, deoarece la ei pasul de aici era cotat doar cu 5-, iar acasa ar fi avut un 5+/6-, mai ales ca era o combinatie intre sprait si ramonaj si trebuia sa imbini la timp cele 2 moduri de abordare).
Eu meg ceva mai artistic
Oana intepenita in diedru
Totusi dupa ce ne vedem cu totii in regrupare si convingem Strumful sa mergem mai departe, urmatoarele lungimi de coarda devin mai facile, iar Oana incepe sa se obisnuiasca cu mersul in sprait. E remarcabil ca pentru ea este abia al 5-lea traseu de alpinism din care unul singur in Romania. Practic asa cum a zis si ea, a invatat sa schieze in Austria, sa se catere in Dolomiti etc (se pare ca strainatatea o inspira).
Catararea a fost placuta si mai frumos a fost ca tarseul ne-a scos pe creasta somitala aproape de varf, unde am gasit 2 cutii cu jurnale.
Vederea de la finalul traseului
Gata cu traseul :)
Si poza de grup
Pe unul dintre ele ne-am semnat si noi cu tot cu traseul facut dar nu am stat sa mai cautam alte nume familiare caci nu am intalnit in 14 zile niciun picior de roman in munti.

Retragerea a constituit o noua VF, VF Averau, parcursa in coborare.

Dificultate: 2 A
Diferenta de nivel: 390 m
Diferenta de nivel pe VF:75 m
Altitudinea maxima: 2469 m

Partea cu cabluri este foarte redusa dar exista doua variante pentru ca este un traseu foarte frecventat (una pe o fata, amenajata doar cu un cablu si una printr-un horn, amenajat cu o scara). Ruta nu este marcata decat cu momai dar poteca e clara si nu pune probleme de orientare.
Pe VF Averau
Revenind la refugiul Averau
Crezand ca am ajuns primii la refugiu, constatm cu suprindere ca Octavian, Viorica si Mihai sunt deja acolo, retragandu-se in rapel dupa 3 l.c deoarece au nimerit intr-un traseu aglomerat in care echipele din fata, desi erau mai lente nu i-au lasat sa ii depaseasca.

Asa ca pentru a salva ziua si pentru ei, coboram la Cinque Tori unde noi 3 punem de o scurta escalada, pe cand Octavian, Viorica si Mihai intra intr-un traseu de alpinism de Tore del Barancio (Traseul Via Ignazion Dibona, grad 4).
Cinque Tori dintr-o alta perspectiva
Traseele de escalada alese erau in Tore Ouesta Bassa (un 5+ si un 6+, cel putin pe hartie pentru ca eu nu catar 6+ la liber).
Ma depasesc total cotatlle lor in raport cu cele folosite in Romania, asta poate si pentru ca au un nivel mai ridicat si cam amesteca gradele inferioare.

Statistica trasee escalada Cinque Tori:
Apropiere: 5 min
Expunere: variata
Numar total de trasee: 224
Dificultatea medie/maxima: 6a/8b
  • 5/6 b-> 166
  • 6c/7b-> 45
  • 7c/8c-> 13
Amenajari: spituri
F aglomerat

Schite din "Arrampicare a Cortina d'Ampezzo e dintorni-Dolomiti la vie piu belle", autor Mauro Bernardi, Editua Athesia, 2008/2010

0 comments:

Trimiteți un comentariu