luni, 14 iulie 2008

Creasta Vartopel-Arpasel



Motto: 

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate si celalalt -

si-mi pare nenteles si trist
ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim. 
(Murim...ca maine) de Magda Isanos Monumentul Speologilor oradeni de la lacul Capra.

Ultimele ceasuri de la serviciu nu isi mai au rostul. Inginerul din mine vorbea despre rotomoulage si alte bazaconii, dar ochii fugeau spre cartea lui Baticu deschisa pe Desktop. Masina merge singura pana la Balea, unde gasim liniste si un frig inuman care ne reaminteste ca am ajuns in Fagaras, acolo unde pur si simplu joci dupa cum vrea Maria Sa, stai sau mergi, vointa oricat de mare ar fi cere sa fie dublata si de un cap care sta bine pe umeri. Fagarasul este Alpii mei (scuzati dezacordul), nu trebuie sa ajung departe ca sa ma simt mica, e suficient sa plec undeva din Sud, sa urc 2 zile spre varfuri. In Fagaras, desi multi cuceresc multe (varfuri, muchii, custuri) eu imi ridic privirile cu teama in sus, intrebandu-ma daca sunt suficient de buna ca sa ma primeasca acolo sus, sa isi plimbe degetele de vant prin parul meu ca un bunic venerabil.

Ziua 1. Vartopel –Arpasel

Traseu:
  1. Balea-Saua Caprei (45 min- 1 h, 200 m diferenta de nivel in urcus sustinut), marcaj TA, traseu turistic
  2. Saua Caprei - Portita Zmeilor (1.5 h), traseu de creasta, marcaj BR, traseu turistic
  3. Portita Zmeilor - Creasta Vartopel - Arpasel-Vf. Vanatoarea lui Buteanu –traseu nemarcat 4 h.
  4. Vf.Vanatoarea lui Buteanu - Saua Caprei, 30 min, marcaj CA, traseu turistic
  5. Saua Caprei-Balea, 30 de min, 200 m diferenta de nivel in coborare sustinuta, marcaj TA, traseu turistic
  6. Balea - Tunel Sud – Refugiul Caltun, CA, 3 -4 h, traseu turistic

Astazi mai mult decat oricand imi ridic ochii spre Saua Caprei si spre norii aiuriti cerandu-le liniste. Si stiu ca o voi avea caci pasul se asterne placut in dimineata asta pe poteca. Depasim in sa 2 montaniarzi cu rucsaci mari plecati spre Moldoveanu, iar noi coboram la Lacul Capra... prima mea intalnire de vara acum 2 ani cand veneam dupa 4 zile de ploaie pe creasta. Ploaie care a spalat toate pacatele si m-a lasat golita de vointa. Poate doar asa muntele s-a uitat in inima si fiinca i-a placut ce a vazut, a rispit norii. Atunci, desi nu mai speram nimic, mesagerii vremii bune au venit, a iesit soarele, si ne-am bucurat de o reuniune pe cinste. 
La Lacul Capra
Acum ma bucuram ca sunt uscata si vantul doar adie si imi continui drumul spre Portita Zmeilor. 
Unii pe doua, altii pe patru picioare
Al treilea membru al echipei

Traversand limbile de zapada de pe poteca turistica
Jos, refugiul imi aminteste de cel mai lung somn al meu, de 48 de h, in care T-stormurile nu ne-au lasat sa facem Vartopel-Arpasel. Acum totul e iarasi roz si in ciuda pantei si a pernutelor de iarba inselatoare, speranta se inalta printre stanci.
Obiectivul nostru
Ajungem la inceputul crestei Vartopelului (1B) care se caracterizeaza printr-o catarare frumoasa si simpla in care piciorul sta fix pe stanca , mana verifica cu grija stanca, iar acolo unde e inexpugnabil braiele de iarba ne salveaza.

Avem la picioare intreaga caldare Fundul Caprei si vedem cum grupuri lungi se pornesc in tura visurilor lor. Noi continuam pas dupa pas si mana dupa mana pana pe Vf.Fantana. 


Diverse pasaje din Creasta Vartopelului


Si tot ce ramane in urma
Aici practic cu un scurt rapel (desi se poate si descatara cu grija trecem granita nedefinita dintre Arpasel si Vartopel. In mod surpinzator nu s-a schimbat nimic. 
Depasim rand pe rand varfuri si turnulete atrasi ca un magnet de urechile de iepure. Le stiam redutabile, insa de jos par mai mult decat abordabile. Vedem de jos primele 2 pitoane si topaind ca niste iepurasi pe dalele de piatra dispuse precum tiglele de la casa. Sus, pitoanele de rapel sunt solidarizate cu un lant si ne scot cu un rapel scurt la baza urechii vestice care pare mai usoara decat prima. Iarasi lasarea in coarda, primii pasi in care coarda abia curge prin dispozitiv, iar dupa cativa metrii ramane doar placerea alunecarii. Gandurile aluneca peste griji asa cum norii aluneca purtati de vant pe cer, asa cum stropii de apa aluneca purtati de aer spre vale, asa cum gazele aluneca pe punti de iarba prin labirintul lor verde. Creasta insa nu e un labirint, e o directie clara de muchii si tancuri peste care trecem fara probleme, razand si bucurandu-ne de locuri.

Vistea Mare –Moldoveanu, Arpasu Mic si Arpasul Mare, Vf Podragului, zarea se deschide si apoi surprinsa ca albastrul ochilor mei s-a impreunat cu al ei isi trage din nou valul de ceata. Suntem pe varful Portitei si ne pregatim de rapel, la care balbaim vreo jumatate de ora din simplul motiv ca uneori barbatii trebuie sa asculte si de sfatul sotiilor.

Dam rapelul din doua bucati, cu o coarda de 50 m, insa nu ne putem retrage direct pe valcelul care isi are obarsia aici si care coboara spre caldarea Fundul Caprei, caci zapada ne-ar fi transformat in boburi.

Asa ca un nou efort de 1 h ne aduce pana pe Vanatoarea lui Buteanu, de unde prindem CA si coboarm in Saua Caprei.
Final de traseu. Ne premiem cu o poza
Poteca spre Balea e animata acum atat de pantofari inaraiti, cat si de numerosi montaniarzi cu varste respectabile. 
Spre Balea
Totusi ziua nu e nici pe departe terminata. Ne mai asteapta o portie de drumetie spre Caltun. Asa ca umplem rucsacii si pornim prin tunel spre inceputul traseului marcat cu cruce albastra (primul marcaj la iesrea din tunel spre Sud, directia fiind marcata pe zid).

Poteca nu e mai deloc umblata, e ceva mai usoara decat cea de creasta, dar este foarte pitoreasca, cu portiuni innierbate in care nu intrezaresti fir de poteca, slalom printre pietre gen Retezat, jenepeni ca la Piatra Arsa, o caldare imensa ca un teren de fotbal, in centru o cascada gen Voalul Miresii si muuuta liniste. Suntem doar noi doi pe o poteca neumblata in Fagarasul care roieste ca un furnicar.

Caldarea e superba, este locul de vis in care vrei sa te nasti sau sa mori. Este tot ce inseamna Fagaras, e pustiu de oameni si plin de forfota nevazuta de la firul ierbii. Spectacolul norilor il poti urmari o zi intreaga intins pe sparte, te poti spala la pielea goala intr-unul din paraie cu soarele la apus colorandu-ti pielea in auriu, poti face dragoste nestingherit, poti sa faci o intrega intalnire de vara acolo. E un mic rai pe care ii multumesc Cerului ca ni l-a scos in cale. 

Ajungem la Caltun cu ultimele semne ale inserarii, ne intalnim cu Sainu si cu Silvia, care urcasera dinspre Piscul Negru si ne gasim culcus in Refugiu si linistea stomacului in fata unei oale cu paste.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox traseu:


Vartopel-Arpasel, 3A, pas III la Urechile de Iepure

Echipament: coarda 50 de m, ham , carabiniera de ham, dispozitiv de rapel, 3-4 bucle echipate, 3-4 anouri.

Durata: 2 h creasta Vartopelului, 2-3 h Creasta Arpaselului.

Creasta Vartopel –Arpasel este una din portiunile accidentate ale crestei Fagarasului care nu se parcurge in mod normal, deoarece preuspune folosirea ehipamentului de alpinism.

Poteca marcata cu banda rosie ocoleste zona, la 200 de m diferenta de nivel spre sud, traversand pe curba de nivel Caladarea Fundul Caprei. Insa daca in parcurgerea portiunii Lacul Capra - Portita Zmeilor ne vom ridica privirea in sus, vom vedea o creasta ferestruita: Vartopel-Arpasel. Accesul, pentru parcurgerea est-vest, incepe din Portita Zmeilor, pe care se ajunge urmand marcajul de creasta, banda rosie, fie din Podragu, fie mult mai aproape dinspre Lacul Capra.

Ea poate fi impartita in 2 sectoare distincte:

Creasa Vartopelului, mai usoara, 1B si cea a Arpaselului, mai grea, 3A.

Creasta Vartopelului: Din Portita Zmeilor, urcam spre stanga, un picior innierbat pana ajungem in muchie, cam 50 de m diferenta de nivel. Ne apropiem treptat de creasta principala, pe care o atingem dupa 20 de minute intr-un varf ascutit (2 270 m), dar care nu este proeminent. Din acesta se desprinde spre nord-est o ramificatie scurta, stancoasa. Acest varf reprezinta inceputul propriu-zis al Crestei Vartopelului. Versantul nordic este stancos si extrem de abrupt dar, spre sud, pasunea alpina coboara in panta domoala. Ne lasam intr-o sa larga putin adanca (2 262 m), inierbata, de unde urcam usor, de asemenea pe creasta, in directia vest-nord-vest. In scurt timp, aceasta devine stancoasa si ascutita. Ne mentinem pe muchie si depasim cateva tancuri, ultimul fiind cel mai inalt (2 285 m). Coboram intr-o sa adanca (2 266 m), dupa care urmam creasta ce urca abrupt. Ajungem intr-o portiune aproape orizontala, dar zdrentuita si ascutita, avand punctul cel mai inalt la altitudinea de 2 312 m. Escaladam tancurile de stanca sau le ocolim prin sud. Ajunsi in apropierea unei sei stancoase, putin adanci (2 293 m), putem zari spre vest fragmente stancoase din vestita Creasta a Arpaselului, inclusiv Urechile de Iepure.Dupa depasirea seii, incepem sa urcam sustinut pe creasta. Pe la jumatatea urcusului trecem pe versantul nordic, inierbat si mai domol in partea sa superioara, pe care continuam sa castigam altitudine si ocolim prin dreapta un umar slab conturat. Revenim in muchia ascutita ce urca usor pe Turnul Vartopel (2 385 m), aflat la cca 70 m de umar. Acesta este punctul cel mai inalt al traseului nostru, care ne ofera o panorama circulara deosebita intr-o zona accidentata a masivului fagarasan, cu numeroase abrupturi stincoase, grohotisuri si bolovanisuri. Din Turnul Virtopel, creasta coboara extrem de abrupt in Saua Virtopelului (2 366 m). Daca initial panta este de 50°, pe ultimii cca 10 m ea se apropie de 75°. O fisura ne faciliteaza coborarea in aceasta portiune de jos, cea mai dificila a intregului traseu. Eventual se coboara asigurat in coarda. (aici am montat rapel, exista un piton, se poate asigura si la un tanc. Se poate insa si descatara fisura mai sus mentionata). Saua este foarte ingusta (3 m). In stanga, un valcel inierbat, dar abrupt, permite o coborare spre sud, inspre Caldadarea Fundu Caprei. Aceasta este principala iesire din traseu. Valcelul coboara prin estul pasunii inclinate de sub Varful Fantina si Varful lui Adam si taie apoi peretele stancos de deasupra potecii marcate cu banda rosie ce strabate partea de sus a panzelor de grohotis ale caldarii. (Pe poteca marcata se poate ajunge in cca 1 ora la Lacul Capra, daca o urmam spre vest, sau in cca 30min la Fereastra Zmeilor, daca o urmam spre est). Din Saua Vartopelului, creasta urca spre Varful Fantina (2 375 m), la inceput lin, dar mai sus devine abrupta. In aceasta zona se transforma intr-o adevarata custura, fiind ascutita si avand o panta de 55°. Cu toate acestea, catararea nu ridica probleme prea mari. Ajunsi pe Varful Fantina, traseul nostru ia sfirsit.De aici putem urma in continuare spre vest traseul pe Creasta Arpaselului sau putem cobora pe Muchia Albota.

In general obstacolele nu sunt grele si permit ocolirea celor mai dificile, posibilitatile de abordare fiind multiple in functie de experienta fieacaruia. Nu am mers legati in coarda pe aceasta portiune, ci am folosit-o doar pentru un scurt rapel pt a intra in Creasta Arpaselului.

Din Varful Fantina strabatem spre vest creasta lata si comoda spre Varful lui Adam (2 370 m). Aici zarim trei fire groase de fier intepenite cu doua triunghiuri prefabricate din beton. Ocolim varful prin sud, coborand din saua aflata in estul sau printr-un uluc inclinat, dupa care traversam pe un mic hatas o fata inierbata pina la un ac de stanca. (De pe Varful lui Adam se poate cobora si direct, urmand creasta spre sud pana la acul de stanca mentionat). Parcurgem spre vest creasta ascutita a Seii lui Adam (2 353 m), presarata cu tancuri de stanca, pana la baza turnului Urechii Estice a Iepurelui (2 364 m). Escaladam Urechea Estica printr-o traversare ascendenta spre stanga (sud-vest) peste lespezile de piatra dispuse ca tiglele unei case (portiune periculoasa cand stanca este uda!), intalnim succesiv doua pitoane apropiate la inceputul urcusului, iar ceva mai incolo un al treilea. La 3 m in stanga celui de-al treilea piton urcam frontal un prag stancos si apoi o fata inclinata, partial inierbata, ce ne conduce pe Urechea Estica, in varful careia ne regrupam la pitonul cu inel. Parcurgem creasta Urechii Estice, lunga de cca 6 m, si la capatul ei vestic gasim pitonul de rapel. Coboram in rapel 12 m pana in Spintecatura Iepurelui (2 352 m). Pe Urechea Vestica gasim 1 piton la baza de unde se poate asigura secundul, inca unul la 3-4 m mai sus, ca apoi sa se continue cu un cablu care ne scoate in varful urechii, regrupand la pitoanele de rappel. Continuam spre vest pe creasta ascutita. Trecem peste cateva tancuri si ajungem in Saua din Mijloc (2 330 m), o sa adanca ce are la mijloc un tanc foarte ascutit, pe care il escaladǎm. Strabatem un segment lung de creasta, aproximativ orizontal, dar foarte ascutit (2353 m la capatul vestic), dupa care coboram intr-o sa mica (2342 m). Urmeaza un nou segment de creasta orizontala (2 354 m), chiar mai lung decat precedentul (cca 50 m), de asemenea foarte ascutit. Printr-o mica sa (2 338 m) ajungem pe Varful Portitei (2 342 m). Aici creasta «cade» aproape 40 m pana in Portita Arpaselului (Fereastra Mare, 2 303 m). Chiar pe Varful Portitei gasim un piton de rapel si un al doilea il descoperim cativa metri mai jos, pe creasta ce coboara spre sud. Coboram in rapel cca 20 m, pana pe un prag de stanca aflat putin mai la sud, sub o surplomba, unde regasim urmatorul piton de rapel. Coboram in rapel alti 20 m pana in spintecatura ascutita a Portitei Arpaselului. In cazul in care echipa dispune de o coarda de 80 m sau de doua corzi de 40 m, este preferabila efectuarea unui singur rapel de 40 m. (insa se poate intampla sa nu vina corzile caci se mai agata de diverse asperitati sau praguri). Din Portita Arpaselului se poate urma creasta principala fagarasana spre vest, peste Varful Capra (2 494 m), in vestul caruia se intra in poteca marcata cu cruce albastra, care se urmeaza pana in Saua Caprei. (Timp de mers din Portita Arpaselului pina aici: 1h 30min). De multe ori se prefera ca din Portita Arpaselului sa se coboare spre sud valcelul ce ne conduce in 20 de minute in caldarusa vestica a Fundului Caprei, in gura careia intalnim poteca marcata cu banda rosie. Urmand poteca spre vest se ajunge in 3/4 ora la Lacul Capra, iar daca se urmeaza spre est, se ajunge tot in 3/4 ora la Portita Arpasului.
Bibliografie: „Pe custuri fagarasene”, I.Fratu, 1991
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ziua 2. Incerare Custura Ciobanului.

Traseu
  1. Caltun-Strunga Ciobanului, 2h, traseu turistic.
  2. Strunga Ciobanului : 4 lungimi de coarda din Custura Ciobanului si retragere – traseu alpin.

Urmatorul obiectiv pe iesirea asta era sa ajungem pe Negoiu, dintr-un traseu mai neobisnuit, o custura ce leaga Strunga Ciobanului de Vf.Negoiu. 
Caldarea Caltunului la inceput de zi
Caltunul dimineata.Prim-plan
Drumul pana in Strunga Ciobanului este destul de lung (2h) si batut de soare, noroc cu izvoarele la tot pasul din care ne adapam cu regularitate. Drumul urca si coboara, punandu-ne rabdarea la incercare, caci parea ca nu mai ajungem la destianatie, iar soarele ne avea in mainile sale prajindu-ne pe toate partile. La baza traseului vedem ca nu e de joaca si ne legam in coarda, caci incepe cu o fata verticala de 20 de m pe care se gaseste un piton cam la 10 m de la plecare, pe directie “drept in sus”
Dupa ce asiguram acolo, tintim cateva pernite de iarba care urca in diagonala spe stanga, ca apoi sa intram pe un brau innierbat ce merge diagonal dreapta pana pe o mica platforma, unde regrupam la un tanc. Asigurarile mobile sunt de un real folos, pentru ca pitoane nu preA exista (este un teren de aventura 105%), iar stanca pare”putreda” caci totul e instabil se misca sau suna a gol, fiind o realizare si sa gasesti un tanc competitv unde sa asiguri cu un anou. 


A doua lungime ne scoate dupa un scurt hornulet si trecere expusa care ne scoate in afara, spre abis, pe muchie. (Inca un piton la intrarea pe aceest horn). Mai departe e un balet neinteles, in care pasesti cu gria, urci sau cobori, stai lipit de stanca, iei cate un coltan in brate, sau muchia intre picioare. Din a doua regrupare, tot la un tanc, ma uit cu jind la 2 capre negre care, speriate de noi, alearga zvelte printre limbile de zapada. A treia lungime e una din cele mai delicate, cu o descatarare si apoi in rapel chinuit de 2-3 m pe o mica platforma.

Deja viermisorul care spune NU, s-a inoculat in capul meu. Totul sta sa cada si mergem foarte crispati, fara a simti bucuria catararii. Pur si simplu, imi pare ca aventura e cam mare pentru azi. Asa ca dupa ce o a patra lungime de coarda ne coboara intr-o sa ingusta, de unde ne putem retrage pe 2 valcele fie spre Cab Negoiu, fie spre Caltun, sun retragerea. Mersem abia 4 lc din 18, in cam 2 h ceea ce era foarte foarte incet, iar daca si pe urmatoarele 16 trebuia sa mergem la fel, ne apuca noaptea. Drumul inapoi a fost atat de linistit, intr-o lume de piatra, absolut pustie era singurii calatori, ne opream la fiecare izvor sa facem popas sau pe fiecare platforma de iarba si doar mustele care se adunau in jurul nostru ne deranjau.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox traseu:


Caracteristica: traseul se parcurge în catarare libera, pitoane sint putine.

Materiale necesare: o coarda de 50 m lungime, ham, cca 10 carabiniere, 3 pitoane, 3-4 bucle, ciocan. Grad de dificultate: 3B. cca 18 lungimi de coarda.

Durata: 3 ore.

Portiunea din Muchia Saratii cuprinsa între Varful La Podeiu (2 408 m) si Varful Negoiu Mic (2 485 m) - Custura Ciobanului, este cea mai dificila portiune dintr-o creasta nordica. Din Strunga Ciobanului (2 308 m), punctul cel mai de jos al custurii, pana pe Varful Negoiu Mic se desfasoara un lung si frumos traseu alpin . Acces. De la Cabana Negoiu pe traseul turistic spre Strunga Ciobanului, marcaj cruce rosie, sau de la refugiul Caltun, de asemenea pe traseul turistic spre Strunga Ciobanului. Descriere. Intrarea în traseu se face din Strunga Ciobanului. Prima lungime de coarda se desfasoara pe peretele care margineste strunga spre sud. Astfel, urcam diagonal spre stanga (cca 20 m) o portiune pe care întalnim un piton. Urmam apoi spre dreapta o brana usor ascendenta. Ne regrupam pe o platforma mica, asigurandu-ne la un colt. A doua lungime de coarda cuprinde o portiune fisurata mai dificila, constand din escalada unui tanc si a unui segment ascutit de creasta. Pe a treia lungime strabatem o zona zimtata, ocolim prin nord un tanc ascutit si atingem din nou muchia escaladînd un horn scurt, dar dificil. Pe lungimea a patra continuam în urcus pe creasta ascutita si zimtata. Ne regrupam în apropierea spintecaturii sudice a custurii. În continuare, escaladam un mic varf ascutit de pe care coboram usor în spintecatura. Urmeaza, pe trei lungimi de coarda, escalada unui turn impresionant. Continuam apoi doua lungimi pe versantul sudic pe sub muchie, printr-o zona înierbata. Ajungem la baza unui turn stancos fisurat, pe care-l ocolim prin dreapta, printr-o portiune cu blocuri de stanca. Ne regrupam într-un loc calm, orizontal, înconjurat de stanci. Pe urmatoarele trei lungimi de coarda, escalada este usoara si se desfasoara de-a lungul muchiei ascutite si colturoase cu înclinatie moderata. Continuam pe înca o lungime de coarda escalada unui varf. Pe ultimele trei lungimi, creasta formeaza doua trepte. Escalada ia sfîrsit pe Varful Negoiu Mic. Retragerea se face catre cabana Negoiu pe traseul turistic al crestei principale (marcaj banda rosie) pana în Saua Cleopatrei si în continuare spre nord, pe traseul marcat cu triunghi albastru.
Bibliografie: „Pe custuri fagarasene”, I.Fratu, 1991
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Aproape de poteca de creasta ne despartim. Radu pleca sa urce pe Lespezi - Caltun, iar eu o dau la vale spre refugiul de la Lacul Caltun.
Obiectivul lui Radu-Varful Lespezi pe care vom ajunge impreuna cativa ani mai tarziu

Inainte de intra pe banda rosie care coboara de la Strunga Dracului spre Refugiul Caltun, vad o capra neagra, era capra si nu tap, sunt sigura, care se plimba nestingherita pe poteca turistica, lasand doar urmele pasilor sai marunti prin zapada. Toata lumea era a ei acolo, si cu ochi intrebatori studia locurile. Din fericire, era liniste, nu se auzea nimeni care sa coboare spre Portita, asa ca am luat o pauza si acolo in liniste i-am cautat ochii. Sprijinita in bete, ma uitam la animalul care era la 20 de m de mine, nemiscata si incercam sa pastrez momentul... Stancile, viata ei, lumea ei, gandurile de animal fugar, desi odata domnea peste tot acest univers inaltat pe verticala. Nu vroiam nici poze, nici nimic... si ma bucuram ca nu aveam aparatul cu mine ca se devin un mic paparazzi, pur si simplu, privilegiul de a ma accepta acolo, de a schimba priviri din doua perechi de ochi calzi erau suficiente. Dupa 10 min vraja s-a rupt, caci poteca s-a animat si capra a plecat spre abruptul Caltunului pentru a privi lumea de sus, asa cum bine ii sta unei regine, iar noi mititei umblatori spre adaposturi de metal. La refugiu intalnirile interesante se tin lant. Mai intai cu grupul vesel si foarte pitoresc al lui Ovidiu (sanovi) Stransi din toate colturile tarii, cu temperamente foarte diferite, dar care formau o ceata foarte vesela si mai tarziu cu Nae si Dany popositi 30 de min din tura fulger in Fagaras.

Ziua 3. Inapoi la civilizatie.

Dimineata ne intampina acelasi cer fara pata si soare naucitor. Patiti, tragem pe noi bluzele cu maneci lungi si baticurile peste ceafa si pornim pe traseul de creasta spre Balea. 
O reintalnire placuta, caci din traseul Caltun-Balea, nu imi aminteam decat de foarte multa ceata si cateva lanturi inainte de Saua Doamnei, in rest totul era o udatura si o ploaie generala pentru mine. 
Pauza pe Varful Laita
Acum am timp sa ma bucur de locuri, sa urc in tihna Laita, sa imi doresc sa trec de pe o parte pe alta a versantului, ca soarele sa mai atenueze din arsita. Pe drum, grupuri din care unii mai echipati, altii doar la plimbare, fac scurte ture in zona. Balea e un furnicar si totul e interesant pentru sutele de masini care populeaza parcarile deja neincapatoare, tiroliana si o relicva de limba de zapada fiind punctele de maxim interes. 

La masina ne delectam cu cascaval si compot de ananas si plecam la vale cu 2 componenti din grupul vesel al lui Ovidiu (sanovi) pe care ii ducem spre Carta. Caldura este nimicitoare si nu imi vine sa mai ies de la confortul aerului conditionat din masina. Stiu deja ce imi doresc cel mai mult: o inghetata rece, un pat moale de acasa si un aparat de aer conditionat pe care sa il gasesc setat pe 23 de grade. Asa ca sun acasa sa ii rog pe ai mei sa imi indeplineasca aceste mici dorinte si dupa un scurt popas la Sighisoara, in care nu am facut decat sa cautam umbra, ne asternem in final spre Bucuresti, amagindu-ne setea cu Lipton green, remediul nostru pentru canicula.
Si mi s-a implinit si voia si am ajuns in Sighisoara
Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu