marți, 3 iunie 2008

Diana- un nume candid pentru ziua copilului



Echipa: Andrei (andrei), Radu (griz), Mike

Vineri -urcare din Plaiul Foii la Diana, TG, 2h, pe Valea Ursilor. 

In linistea noptii ne purtam pasii prin iarba mare a poienilor de la Plaiul Foi. Ma simt ca in Imnul Dianei, cu rucsacul plin si tragandu-ma in jos iar in bocanci parca am plumb la gandul urcusului din fata. Totusi, cu prietenii aproape e mult mai usor, caci ne antrenam ba cu o gluma, ba cautand marcajul. Unii trebuie sa isi faca norma de serpas, altii pe cea de vaitat, halpinisti nu gluma suntem toti 3. Peretii sunt insa din ce in ce mai aproape, semn ca urcusul se va innaspri, caci ne apropiem de refugiu. Pana la urma dupa 2 ore de la plecare ajungem in poiana, odata cu zorii, si constatam ca suntem singurii locatari ai refugiului (asa credeam noi) si ne culcam in sfarsit cu primele semnale ale cocosului... Afara se crapa de ziua iar noi cautam intunericul somnului.

Sambata. Caldura refugiului devine ora de ora naucitoare, sufocanta si ne alunga in atmosfera luminoasa de afara. Turnurile Dianei domina maiestuos poiana, cerul e curat si prevesteste o zi torida, mustele nu ne dau pace, iar noi cautam umbra unui brad ca sa mancam. 
Primele priviri spre Crai
Ne invingem cu greu inertia data de lipsa somnului si pornim intr-un glorios final in cercetare. Urcam pe poteca marcata cu TA (triunghi albastru) care ne va conduce succesiv pe langa Turnul galben al Dianei si apoi pe langa Turnul Mare ale Dianei, pentru a indentifica viitoarele locuri de joaca pentru copii mari. 

Dupa 10 minute de padure, traversam ultimele grohotisuri ce se revarsa din Valcelul Trecatorii Fortate si dupa inca 10 minute suntem la baza Traseului Frontal din Turnul Galben, care e marcat la baza cu o bulina rosie stearsa si are o prima lungime tare faina la prima vedere. Asa ca il punem pe lista sa revenim la el pentru o cercetare mai amanuntita. Tot asa, traseu dupa traseu, cu ochii lipiti de perete descifrand initiale ca TD (nu vine de la francezul foarte dificil ci de la Traseul Dianei). Pentru UPP nu am mai gasit similaritati cu cotatia franceza asa ca ne-am dus direct la Cristea...Era Umarul Padinii Popii. Pana la urma, cand ne dezlipim privirile de inscrisurile sterse ne trezim in circul larg format de Turnurile Dianei, Padina Popii si clinurile Ascutitului... Este o imbinare in verticala a celor mai frumoase nazuinte umane impietrite parca in inaltarea lor spre cer... Muchii izolate, versanti plini de jenepeni, poteci abia banuite, toate in imperiul dominator al calcarului alb care parca frige sub sagetile soarelui.
Pe poteca marcata
Ce nu este nici pe departe atat de dificila pe cat se straduieste aici Andrei sa va arate
Este una din cele mai frumoase perspective, accesibila de pe un traseu marcat, rivalizand cu multe nemarcate din Crai. Suntem trecatori la marginea acestor muchii si totusi incercam sa ne agatam de nemurirea lor. Dar in lumea aceasta dura, necioplita, harazita vicisitudinilor, solitudinea este cuvantul de ordine, fiecare elemnt efiind impozant prin sine insusi. 

Hotarasem inca de la refugiu sa incercam toti 3 Trandafirul Negru in Peretele Padinii Popii, un 3B cu 4 lc, cu pasi usori in schita lui Kargel (III) ca sa ne facem si noi o  impresie cam cum e calcarul de Crai. In plus este primul traseu batut de o femeie, Rosi Beer, iar daca nici dupa nume nu va dati seama ce fel de femeie era, aflati ca avea o treaba usoara: era frezor la Uzinele 6 Martie din Zarnesti.

Insa prima lungime ne da pe spate... la propriu, caci dupa primele 2 pitoane intram intr-un soi de horn putin lasat pe spate punctat cu pitoane de scarite care la liber e un 6-. Ne consolam cu gandul ca oricum e III cu A1 in schita si tragem de noi, unii la liber, altii bucland si altii ascultandu-l pe Kargel. Pana la urma, ne reunim in prima regrupare si in timp ce Radu pleaca mai departe, noi, secunzii, ne lasam privirile sa zboare spre zarile albastre. Vedem multi pitici marsaluind pe poteca crestei din si inspre Ascutit. In lumea asta de colosi albi si drepti care scarmana norii cu fruntea lor, toti suntem pitici, mai ales cand te vezi cocotat prin vreo regrupare cu pamantul mic, mic printre picioare.

Cum prin statie am auzit ca la Plaiul Foii se face comanda de amandine si nu faceau livrari si in peretele din Padina Popii, iar Radu l-a anuntat pe Andrei ca il asteapta o lungime mai sustinuta decat cea anterioara, Ursul e hotarat sa coboare spre Amandine asa ca rapelam.

Pornim dupa miros la vale insa ne oprim cu constiinciozitate la Traseul Frontal, din care parcurgem in catarare usoara si foarte frumoasa prima lungime, care ne scoate intr-o regrupare comoda scaldata in primele raze ale apusului si privim in departare spre Iezer si Fagaras. 
Andrei, intr-un sprait pe prima lungime
Regrupati sub lumina apusului
Ca final, exersam urcatul pe coarda si pe la 9 suntem inapoi la refugiu dupa o zi plina. Ca sa rivalizam cu pinguinii marinari, punem si noi de un platou frumos cu mancare traditionala si internationala gen slana cu ceapa, branza cu rosii, pui shanghai, si paste cu branza de burduf... Ce sa mai, un mix culinar autentic. Cu burtile pline pana si ploaia ne urneste greu in refugiu.

Duminica. Noaptea trecuta Andrei, prizonier in refugiu alaturi de soriceii nedoriti, face studiu de caz pe rozatoare, astfel incat dimineata stia deja toate gaurile prin care intrau acestia, comportamentul lor la ploaia torentiala care se revarsa pe tabla refugiului si mai ales ca erau o familie, in 3... Tata, cu un nas mare, gen Mickey Mouse, ca aparea mai intai nasul si apoi capul, piciul, un sorece mic si sperios care nu s-a lasat prins de coada de Andrei si in final mama... o fiinta lunga si interminabila.
Andrei, obosit dupa ce toata noaptea a urmarit nasosi
Macar acum prin efoturile lui Andrei am aflat cu cine convietuim. Pe la 10 ne despartim de cercetatorul nostru neobosit, care coboara spre Zarnesti, rupt de somn, iar noi merem sa definitivam ce lasasem inceput, adica Traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei, un traseu foarte frumos doar ca in ultimele 2 lungimi de coarda, usoare cu pasi de III pitoanele lipsesc cu desavarsire.

Lungimile finale ne scot intr-o mare de jnepeni
In traseu nu pierdem mult timp, caci ne miscam bine si lungimile le legam mai lungi,  iesind repede in varful turnului, intr-o mare de jnepeni. Problema e, cum ne dam jos de aici? Solutia lui Cristea e retragere pe Valcelul Trecatorii fortate. Suna foarte foarte periculos, dar si interesant in acelasi timp. 
Una din rupturile de panta de pe Valcelul Trecatorii Fortate
Pentru a ajunge in firul valcelului, trebuie sa coboram mai intai printre jnepeni pe langa Turnul Galben si apoi sa facem un rapel de 20 m pana in firul valcelului dupa un tanc. Valcelul este punctat de 3 saritori care impun rapeluri, rezolvabile in 2 bucati cu 2 corzi de 60 m, prima saritoare are pitonul pe dreapta, iar a doua are mai multe pitone, 2 mai vechi pe stanga si 2 noi, 1 metru mai jos, intr-o fisura ierboasa pe dreapta. Ultimul rapel ne scoate inapoi in poteca si in 10 min suntem iar la Diana, unde luam o masa scurta si ne pregatim pentru urmatorul obiectiv: Fisura Cenusie... la care insa nu mai ajungem, caci vremea se burzuluieste si norii se aduna a furtuna, cu tunete si toate cele, asa ca ne pitim in refugiu si ne punem pe strans apa din picurii ce cadeau pe pricuri. De randament nu ne plangem, caci in 3 h am scos cam 2l de apa, ceea ce e mai mult decat am visat si ne scuteste de un drum la izvor... Asa ca, cu rezervele socotite ne punem pe gatit si obositi de parca am fi taiat lemne de culcam devreme.

Luni. Constiinciosi ne trezim dimineata, caci azi trebuie sa ducem la capat restanta de ieri, adica Fisura Cenusie, 4A, 6 lc IV +.  Doar ca atmosfera cenusie in ton cu traseul nu ne inspira deloc... Gasim repede zona, insa ne miscam penibil, de parca am fi la premiera... Prima data nu identificam corect locul in care in prima lungime se face un lung traverseu spre dreapta, Radu ajunge mai sus si e fortat la un rapel cam chinuit dupa 2 pitoane batute precar... Dupa o ora de inghetat la baza traseului, reincercam, de data asta gasind solutia corecta pentru traverseu. 
Traverseul
Prima regrupare e foarte aeriana, si pentru inca o ora sunt o musca inghetata in perete si hamul, blestematul, imi tot infige rinichii in coaste. Imi dau seama ca schita e varza, caci lungimea asta a fost mult mai grea si nu sunt dispusa la un al doilea traverseu care sa nu ne mai dea sanse de rapel, asa ca decid sa ne retragem. 

Am aflat cu ce se mananca Fisura Cenusie si ne-am lamurit si cu marile lacune din descrieri, asa ca vom reveni cu lectia invatata.

Cum astazi e timpul de intors in lume, strangem totul pe la Diana si coboram in Plaiul Foii calcand prin iarba mare, cu miros de copaci infloriti si cu ganduri inalte spre viitor
Pace si somn
A fost pace si linste la Diana, trasee de aventura, pereti ce sunt numai ai tai, si de jur-imprejur un peisaj de vis de care te indragostesti pe loc. 
Diana, un loc de care ne-am indragostit

Foto by Radu
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox


TRANDAFIRUL NEGRU, 3B, 6+, 4lc. Intare, din poteca marcata cu TA dupa ce se trece de Turnul Mare al Dianei. Cel mai bun reper este o cruce fixata in perete, chiar la intrarea in traseu, in memoria unor alpinisti accidentati in cursul unei incercari de escalda a traseului.

Topo eclimb (descriere+ schita): aici

TRASEUL FRONTAL, 4A, 4lc, 6 (pasul este la plecarea in cea de-aa doua lungime de coarda).

Intarea in traseu se face direct din poteca marcata TA, daca resuim sa identificam un punct rosu sters la baza lui. Oricum este prima linie de pitoane intalnita, situata langa o mica grota.

Lungimea 1: Urcam pe o serie de lespezi verticale dispuse pe aproximativ 25 de m, primii 10 m matematic in sus, apoi o scurta traversare de un pas la dreapta, caci pitoanele sunt batute pe partea opusa a muchiei pana in dreptul unui pomisor si iar foarte putin stanga. Portiunea finala este usor surplombata si se trece usor cu un sprait. Regruparea este pe o platforma comoda, loc de 3 oameni, cu pitoane solide, grad 4/4+ la liber.

Lungimea 2 incepe cu un pasaj mai greu, cotat ca 4 cu A1 in schitele vechi, noi am aproxima la liber 6+/7-, iar daca buclam, cam 6 cu A0. Acesta ese singurul pasaj dificil din traseu, nu mai inalt de3 m, care se trece comod cu 2 scarite. Peretele are tendinta sa te scoata putin in afara, din rerupare se vad primele 3 pitoane, apoi ele urca pe o fisura din stanga usor de detectat, problemele diminandu-se rand pe rand pana in regrupare, care se face pe o brana comoda pentru 2 oameni.

Lungimile 3 si 4: noi le-am legat cu 2 semicorzi de 60 m. Dupa cea de-a doua regrupare am gasit un singur piton care ne forta la un traverseu la dreapta, apoi iara stanga, si urcam pe pasaje usoare de III punctate cu iarba insa destul de friabile si mai ales lipisite de pitoane, tinand fata pe care ne-am angajat, cuprinsa intre 2 muchii.

Topul este in varful turnului, sub o mare de jnepeni asigurand la un tanc. Pentru a compensa asigurarile se pot folosi anouri dupa tancuri sau clepsidre. Oricum,schitele si descrierile vechi (Cristea si Kargel) sunt doar orientative. Orientarea in teren este primordiala. 

FISURA CENUSIE, 4A, 7, 5 l.c.

Schita si descriere: aici
W.Kargel- Traseele din zona Dianei

0 comments:

Trimiteți un comentariu