luni, 14 aprilie 2008

Cheile Rasnoavei: Iepurasul si Panseluta



Cand? 12-13 aprilie 2008

Componenta echipei: Andrei, Andrei si Anda, Catalin, Mirela, Ciprian, Ciprian, Radu, Mike.

Ne-am hotarat pentru aceasta destinatie de weekend in acel stil matur pe care il aplicam in familia Diaconescu, respectiv datul cu banul si a pierdut Varful Picatura. Asa ca sambata ne asternem la drum, repartizati in 3 masini, cu destinatia Cheile Rasnoavei. Pe la 8 si jumatate, cand am ajuns noi, erau pustii, asa cum nu le mai vazusem demult, dar in cel mult o ora si-au facut aparitia doritorii de catarare, cei de o masa in aer liber, ATV-istii, motociclistii si ceva bicilisti.  Noi insa am interferat cu ei abia pe seara, caci porniseram chititi spre Peretele Animalelor.

Lasam masinile la Poiana Inului, ne luam echipament si pornim in traseu. Impartirea e cam asa: Andrei si Andrei si Anda in "Creasta Generalului" si "Pintenul Magarului"; cei doi Cipriani in "Panseluta", Catalin cu Mirela in "Lupul cel rau". Eu cu Radu pornim primii spre perete cu tinta Muchia Iepurasului. E pentru prima oara cand voi urca un traseu aici asa ca pentru mine totul e o noutate.
Pornind la drum din Poiana Inului
Urcam din greu, intr-o atmosfera usor umeda cu un aer prea clad pentru aprilie. Totusi exista si o fata buna a problemei: incalzirea e asigurata. In plus, acum primavara, sudoarea e compensata de frumusetea padurii plina de viata care freamata si ea, ca si noi, de bucurie. Arbustii incepeau sa inmugureasca, pe jos era covor de flori, iarba era proaspata si cruda si pasarile galagioase dadeau viata locurilor.
Flori pe toate drumurile
Florile vesele contrasteaza cu niste Bucegi cenusii
Dupa aproximativ 30 de minute de urcus agale intram pe poteca ce merge spre Peretele Animalelor, respectiv Fata Inalta si ne oprim in fata Muchiei Caprioarei si a Muchiei Iepurasului (5A, 6+, 6 lc.)

Muchia Caprioarei pare foarte blanda si sunt asigurata ca asa si este pana la ultima lungime. Radu insa avea de gand sa ma puna sa dau pana la capat un 5A, asa pentru a creste moralul la inceput de sezon. Pe Iepuras toate lungimile sunt frumoase, iar pana la ultima sunt si usoare, insa finalul e cireasa de pe tort: un horn lasat pe spate (prea pe spate pentru gustul meu) dar cu prize mari. Acest pasaj de 15-20 de metri mi-a dat mari batai de cap si m-a secat de puteri, noroc ca dupa aceea nu urma decat...topul. Sunt sigura ca Iepurasul a primit 5A numai din cauza acestei lungimi, care contrasteaza puternic cu celelalte, caci in rest este o catarare foarte frumoasa si lipsita de dificultati.
In prima lungime, la iesirea din hornul-diedru 
Pe muchie, castigand altitudine
Hornul final din Muchia Iepurasului
Echipa la final de traseu
Dupa 4 ore in traseu, din care o treime numai pe ultima lungime, pornim pe o retragere cam balauroasa spre baza peretilor, unde ii vedem pe Catalin si Mirela in Lupul cel Rau.

Vazand care e starea de lucru a oamenilor, noi coboram sa ne odihnim oasele in Poiana Inului. Aici e liniste si pace, si cum nu mai era nici timp, nici energie pentru un nou traseu in Animale, pornim spre Bolovan pentru a exersa urcatul pe coarda. Aici il interceptam pe Andrei si fiind niste pinguini coruptibili, reusim sa il convingem sa ramana si duminica ca sa urcam toti 3 in Panseluta.

Seara la corturi facem schimb de impresii cu ceilalti si punem de o masa campeneasca cu paste pentru tot poporul (cu branza telemea de la ciobanii din zona luata contra unei conserve de ananas, sarata si grasa sau cu sos de rosii in functie de preferinte). Seara, o ploaie scurta ne goneste la corturi ca sa ne odihnim pentru mine.
Nu stiu cat de odihnit a iesit ursul din cortul sau Camp minima, dar parca seamana cu un vierme de matase ce iese din gaoace
Duminica,  cum vremea era mohorata, gasim ca e un bun prilej de leneveala si ne sculam destul de tarziu, mobilizandu-ne incetul cu incetul ca niste melci. De data asta schimbam locurile de joaca: Catalin cu Mirela si Ciprian in Cangur, iar Radu cu Andrei si cu mine in Panseluta (3B; 6+/7-, 5 l.c), cel mai usor traseu din Peretele Animalelor, dar in acelasi timp si foarte frumos, bun de introducere in traseele de mai la dreapta.

Ursul a muncit din greu pe acolo, caci deh, mai rar ursul e si alpinist, de obicei se plimba prin padure, papa fragi si mure asa cum ii sta bine unui urs respectabil. Nu se ia dupa un caproi pe locul lui de joaca. Totusi, la final impresia generala a fost ca "la vitta e bella", mai ales cand te regasesti intr-un top comod, un fel de gradina suspendata si poti fuma fericit o tigara.
100 de fire de iarba. Minim
Final de traseu, pe creasta deja usoara
Relaxare totala in poiana suspendata
Insa partea neplacuta abia acum incepe, respectiv retragerea. Aceasta incepe cu un rapel de 45 m (efectuat la un copac dotat cu o coarda) prin maracini (2 semicorzi sunt numai bune, altfel cu o singura coarda trebuie facut in 2 bucati, una de 25 de m, acolo e un piton legat cu cordeline si unul care atarna in gol) si apoi inca un rapel pana jos. Dupa rapel urmeaza o poteca firava printre mici copacei in stilul Monkey Style si apoi cireasa de pe tort, un traverseu de 20 m pe smocuri de iarba in care ne infigeam unghiile cat de adanc puteam. Perspectiva in jos nu da semne ca ai avea in ce sa te opresti. Varianta sigura este sa faci o asigurare in capetele traverseului la 2 copaci sanatosi. De aici doar un lung grohotis care ne-a plantat toata flora locala in bocanci ne mai despartea de cort.
Poza de grup in Poiana Inului
Strangem repede lucrurile, le catapulam in masina si pornim lansat spre ultimul obiectiv: Riviera, unde punem de o cina pe sufletul omului. Pe un DN1 liber, caci s-a terminat nebunia sezonului de schi, ne itoarcem in Bucuresti, fiind cu o saptamana mai aproape de vacanta de Pasti si meditand deja cand vom incerca sa parcurgem si alte trasee in Peretele Animalelor.

(raspunsul in jurnalul urmator).

Foto by Radu


----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox:

  • Traseul Muchia Iepurasului (5A, 6+, 6 l.c.)- schita si descriere gasiti aici. Mai jos este o descriere personala a traseului.
    • 1 l.c. (35-40 m). Traseul incepe vertical, urca o fata cu prize suficiente, si dupa 15 -20 m de la sol se orienteaza spre stanga spre un mic horn vizibil inca de jos. Hornul se poate aboda in sprait si apoi folosindu-ne de tehnica celor 30 de fire de iarba, iesim pe pernite de iarba din horn si regrupam putin mai sus de un mic arbust vizibil de jos, intr-o regrupare comoda pe dreapta. Pas la liber 5 (pasul este in horn).
    • 2 l.c. (25 m). Din regrupare se iese spre dreapta pe muchie care se urmeaza matematic. Catarare frumoasa. Pas de 5.
    • 3 l.c.(25 m). Se urmeaza in continuare muchia, pe linia clara a pitoanelor, catararee placuta. Grad 4.
    • 4 l.c. (40 m). Se incepe pe muchie, apoi se efectueaza o scurta traversare in dreapta pe o placa brazdata de o fisura ce ne usureaza scurtul traverseu. Aici este pasul lungimii. Continuam apoi catararea pe fata respectiva si apoi pe muchie pana in regrupare.
    • 5 l.c. (20 m). O lungime formala, in trepte, cu multa vegetatie si 2 maracini, scurta, cu maxim 3 pitoane ce ne conduce pe o brana unde se face regruparea pentru ultima lungime de coarda (chiar sub hornul final).
    • 6 l.c. (40-45 m). Este formata in cea mai mare parte dintr-un horn de 25 m cu prize mari, usor lasat pe spate si cu 2 "burti" intermediare de trecut. Pitoanele sunt numeroase, dar dispuse in zig-zag, de aceea e de preferat de mers la 2 semicorzi sau asigurarile trebuie sa fie prelungite cat mai mult pentru a miscora freacarea si coarda sa vina cat mai dreapta. Dupa 20-25 m de la inceputul hornului, se trece in dreapta pe o fata scurta asigurata cu 3 pitoane, si odata depasit si acest obstacol se iese „la lumina” pe ultimii 10 m de catarare fara probleme, pana in top, unde asigurarea se face la un copac solid. Pas de 6/6+.
    • Materiale folosite: 12 bucle echipate, carabinere, anouri, coarda de 50 de m, echipament personal de catarare (ham, espadrile, etc).
  • Traseul Muchia Panselutei (3A, 6+/7-, 5 l.c.). Scurta descriere personala (gradele sunt evaluate subiectiv ca si necesarul de coarda).
    • 1 l.c. (35- 40 m). O lungime foarte usoara, grad I-II, care se poate parcurge inclusiv in bocanci, se urmeaza muchia, asigurari putine (cam 3-4 pitoane), regrupare comoda.
    • 2 l.c. (30 m). O catarare frumoasa pe muchie de grad III, cu o regrupare comoda pe o brana. Asigurari potrivite ca si numar.
    • 3 l.c. Incepe cu 2 m de brana, dupa care se intra intr-un horn de aproximativ 10 m, aici este pasul lungimii (V+), apoi revenim pe muchie, orientandu-ne usor stanga. Urcam vertical 2-3 m si coboaram cam 2 m pana la regruparea organizata pe o placa. Asigurari suficiente.
    • 4 l.c. (25 m). Contine pasul cheie al trasului. De la regruparea cu placa plecam 2 m spre dreapta pana in dreptul unui piton care se misca (tine insa daca este tractionat in jos) batut intr-o fisura... Pasul de 6+ este aici si are cam 3-4 m lungime. Apoi lungimea pierde din verticalitate si desi este mai sustinuta decat celelalte, cu prize ceva mai putine, nu mai pune probleme dificile. La 20 m de la plecare, dupa o portiune buna, cu stanca curata, iesim pe cateva pernite de iarba care ne conduc intr-o regrupare comoda. Cam 8 -10 asigurari pe lungime.
    • 5 l.c. (55 m). O catarare simpla cu pas de III, dar ceva mai lunga decat precedentele. Se urmeaza matematic muchia, iar problemele se simplifica metru cu metru pana in top, pe o platforma comoda, unde se asigura la un copac. Asigurari putine.
    • Materiale folosite: 12 bucle echipate, carabinere, anouri, coarda de 50 de m, echipament personal de catarare (ham, espadrile, etc).
    • Retragere: De la un copac dotat cu o coarda efectuam un rapel de 45 m prin maracini (2 semicorzi sunt numai bune, altfel cu o singura coarda trebuie facut in 2 bucati, una de 25 de m, pana la un piton legat cu cordeline si apoi inca un rapel pana jos). Dupa rapel urmeaza o poteca firava printre mici copacei si apoi un traverseu de 20 m pe smocuri de iarba destul de expus. Se poate insa face o asigurare in capetele traverseului la 2 copaci sanatosi. Dupa traverseu mai avem doar un lung grohotis ce ne va scoate in partea superioara a Poienii Inului.
    • Singura schita pe care am gasit-o pentru Muchia Panselutei este intr-un album foto al lui Catalin Cretu: aici
Schita aproximativa (si personala) a traseului+retragerea

0 comments:

Trimiteți un comentariu