miercuri, 22 august 2007

Retezat de august



17-21 august 2007

Echipa: Emil, Radu, Mike 

Orice ar fi imi era dor de Retezat. In el se ascund calde amintiri de anul trecut cand ne-am cunoscut si imi doresc sa ma intorc acolo, deoarece, inconjurata de atatea amintiri imi dau seama cat de norocoasa am fost pana acum. Fiecare loc isi are gandurile lui si imaginile proprii care mi s-au intiparit in suflet.

De data asta, pentru a nu hoinari din nou in doi, ni s-a alaturat si Emil nespus de dornic sa elucideze magia asta a Retezatului despre care vorbesc multi din cei care au mers acolo.
In Curmatura, ultima data tura asta
Veneam din parti opuse ale tarii, noi din Ardeal, el din Bucuresti, insa halta din Ohaba de Sub Piatra avea sa ne reuneasca. O halta mizera, de parca ar vea sa confirme ca drumul spre Rai e presarat cu vicisitudini. Daca ai si ghinionul sa faci cei 30 km pana la Carnic pe jos, ai garantata si o trecere prin Purgatoriu. Dar asa, mai curat fiind, sigur te vei bucura de frumusetea muntelui si vei sti sa-l apreciezi cu adevarat.

Ziua 1-17 august-Puterea exemplului

Traseu: Carnic-Cabana Gentiana-Bordul Tomii-Lacul Pietrele-Saua Bucurei-Lacul Bucura.

Pentru noi a insemnat ziua cea lunga a intrarii in masiv. Pentru Emil era ceva cu totul nou, caci desi pietre, lacuri, paduri sunt peste tot, era un loc nou, pe care trebuie sa-l inveti in ansamblu si sa te deschizi ca sa te patrunda, sa simti ca plamanii se inradacineaza si pe ei cresc ramuri, infiorandu-se precum copacii la adierile vantului, sa simti ca prin vene iti curge apa involburata a raurilor, ca inima ti se transforma intr-un tau bland in care sa te poti oglindi si stand cocotat pe cate o piatra si privind apusul, sa gasesti raspunsuri la intrebarile si dilemele ce te framanta…Din munte, cred ca idealul este sa vii mai curat, ca el sa nu fie o goana nebuna pe poteci, ci si momente de introspectie, cand parca e cel mai usor sa elucidezi dileme. Si poate au fost oameni care au facut asta, si le-a reusit, fiecare lasadu-si piatra de pe inima in Retezat si umplandu-l de pietre mai mari, mai mici, bolovani cat casa, unele care se misca, semn ca inca nu au reusit sa se lege de pamant, altele care isi traiesc linistea sub mangaierea imacultata a zapezii.

Noi pornim dis –de-dimineata pe drumul forestier spre Cabana Pietrele.Nu se vede mai nimic, in afara de paraul care capata o suita intreaga de fotografii. Traseul spre Bucura prin Gentiana, mi se pare perfect pentru introducere, pentru ca incet, incet muntele ti se dezvaluie in toata splendoarea lui.

O batranica ce a ajuns la Gentiana cu 10 min dupa noi, este o aparitie atat de inedita din padure incat si cabanierul a ramas surprins. Era o batranica din Nucsoara de 82 de ani care urca la stana din Pietricele. Plecase la 6.30 din Nucsoara cu 2 felii de paine, un toiag, un rucsac rupt si cizme de cauciuc. A mers pe jos drumul pana la Carnic si apoi in sus pe poteca...A ajuns la Gentiana in timpul de pe marcaj...Se duce sa o inlocuiasca pe o alta femeie de la stana care trebuia sa coboare vreo cinci zile la vale. Sus la stana mai era un batran de 88 de ani. Nu mai urcase pe munte de 2 ani. Cabanierul i-a dat un ceai cald si i-a facut 2 sandwichuri, unul l-a mancat acolo si unul i l-a pus la pachet. I-a mai dat si o paine mare si i-am dat si noi cate ceva. Nici macar apa nu avea la ea caci a baut ceaiul pe nerasuflate. Mai departe am plecat in sus cu totii si pot sa spun ca mergea la fel de repede ca noi, cu singura diferenta ca se oprea mai des.Dar pauzele erau placute pentru ca mai vorbeam de una alta. Femeia era perfect lucida si bine ancorata in realitate. Am vorbit despre canicula, seceta, copii de la oras, economie, Bucuresti etc. Ii merge matusii mintea brici!


Plecam de la Gentiana- tot la deal
Pasul ii era sigur printre pietre si cu greu se lasa ajutata

Drum forestier, o poteca pitoreasca prin padure spre Gentiana, cabana propriu-zisa, si mai departe cand iesi din padurea de jenpeni si te gasesti cuprins intre Culmea Stanisoarei, Culmea Pietrele, Varful Bucura, Saua Bucurei, pentru panorama asta ai uitat toata greutatea dulapului, pe care inevitabil il cari in spate.
Urcand din greu spre Bordul Tomii
Apoi vine lacul Pietrele, o bijuterie, literalmente, caci in zilele senine de vara, intrega caldare se oglindeste in apa lui linistita, te uiti si tu in ea, si te vezi crispat, asa ca te asezi linistit pe iarba, meditand la persectiva Custurei Bucurei unde va trebui sa ajungi dar mai pregeti o clipa bucurandu-te de soare, de mirosul de iarba verde ori de simfonia paraului din care auzi fiecare picatura de apa cum porneste pe drumul cel lung al existentei, pana sa va linisti din nou in mare.
Lacul Pietrele
Apoi urmeaza hopul zilei, si anume urcusul pana in Saua Bucurei unde spiritul se va linisti pe deplin.Caci se simte maret atunci cand cuprinde cu ochii intreaga Caldare a Bucurei, fara de care Retezatul nu ar fi nici atat de populat de turisti dar cu siguranta nici atat de frumos.
Urcand spre Curmatura Bucurii
Emil, admirativ, in Curmatura Bucurei
Bucura este un lac veti spune, cel mai intins ca suprafata din tara, dar nu e nimic special cu el. Poate…Dar uitati imprejurimile, uitati salba lacurilor cu nume de fete, Taul Agatat sau Taul Portii, atatea minuni concentrate intr-un spatiu atat de restrans!

Ajunsi la Bucura, nu aveam decat un gand, sa punem cortul, sa intarim cazemata, sa ne facem bucataria, si sa mancam….prima supa si primul piure cu conserva de carne din lunga serie a Retezatului.

Ziua 2 - 18 august- Descoperirea

Traseu: Lacul Bucura-Saua Bucurei (BA)-Vf Bucura (BR)-Saua Retezatului-(BG)-Vf Retezat (TA) si retur pe la Taul Portii - Lacul Bucura (BG)

Radu venise cu un singur gand in Retezat: sa se catere; pusese el ochii pe doua trasee din peretele Bucurei: Creasta Vulturilor si  Creasta 25 octombrie despre care nu avea prea multe informatii dar si le-a completat la Gentiana si din discutiile cu Salvamontul; ei bine, cu gandul asta ne-a asfixiat toata excursia, l-a pus pe Emil sa vina cu coarda, papuci, ham, casca, a stabilit o premiera pentru Emil la capitolul greutatea dulapului etc.

Deci inca din prima zi, cand eu si Emil aveam gand de treking, Radu pierde in minoritate cu propunerea de a catara Creasta Vulturilor. Totusi pentru ca nu scapam de nebun ne-am plimbat toata ziua cu echipamentul si cu coarda facuta rucsacel dupa noi. Si pe Bucura si pe Retezat si pe la Taul Portii, ce sa mai, buni de starnit intrebarile turistilor straini carora Emil le-a raspuns plin de convingere ca mergem sa cataram « Eagle Peak ». S-or fi crucit aia, s-or fi chiorat mult pe harta, dar Eagle’s Peak tot nu l-au gasit. Dar in imaginatia lor devenisem niste cataratori versati care se duc sa faca cine stie ce traseu foarte spectaculos, caci asa si suna traducerea lui Emil.
Echipamentul standard de treking
Pornim deci nu prea dimineata, asa pe la 9 caci forta de intertie e mare pe la corturi, spre Curmatura Bucurei. O singura data pana acum am scapat de urcusul spre Curmatura Bucuresti, si asta a fost atunci cand am urcat Peleaga, dar nu pot sa zic ca am iesit mai castigati cu diferenta de nivel de 500 m pe care am avut-o de acoperit.

Pana incep serpentinele e promenada, apoi aceasta e inlocuita de rasuflari taiate si de patul moale al ierbii pe care ne trantim sleiti in sa, cautand sticla de apa. Apoi continuam pe banda rosie spre vfarful Bucura, navigand din piatra in piatra, pe poteca stramta, in urcus spre varf. Ceata ne inconjura din toate partile, ni se atarna in par, ramanand ca niste stropi de margaritare pe firele mele blonde. Pe varf din pacate nu il putem face bucuros pe Emil caci in jur e numai lapte, cateva valuri se risipesc si ochiul smulge avid 2-3 franturi din Rezervatia Gemenele. In rest nimic.

Totusi pronim spre Varful Retezat iar eu si Radu ne facem planuri cum sa ne pacalim recipropc si sa il trimitem pe celalalt cu Emil pe varf. Pana la urma nu ne merge si urcam toti 3 pe varf, ne facm poze, ii pompam lui Emil in cap o multime de informatii, si stam la palavre pe varf si apoi la coborare, incat facem cam dublu fata de urcare.

Intorsi prin acelasi locuri, rememorez cat de obosita eram anul trecut la coborarea de pe Retezat dupa 10 ore de traseu, cu mancarea pe terminate, astfel incat mergeam mai mult teleghidata. Acum sitatia sta putin altfel…Fresh, bucurandu-ma de ziua de treking pe care i-am furat-o micului meu obsedat si cu un Emil dornic sa cunoasca, sa vada cat mai mult din locurile prin care treceam, convins inca de acasa ca va ajunge intr-un loc mirific in care curge lapte si miere!

La intoarcere coboram pe la Taul Portii unde o liniste de inceput de veac domneste parca in undele sale. Lacul este in nemiscare, luciul apei e oglinda ce se pregateste pentru noaptea care va cadea ca de atatea si atatea veacuri peste el.

Seara la Bucura avem acelasi regim, baietii sunt pusi la treaba si e data militaria jos din pod la capitolul ordine, caci trebuie sa stie ca nu mai sunt de capul lor ca in Macin sa lase oala nespalata 5 zile sau sa cotrobaie prin tot rucsacul pentru vreo conserva de peste!
!
Barbatii sunt bucatari in seara asta
Ziua 3-19 august-Da-i Cesarului ce-i al Cesarului

Azi din pacate nu am mai scapat asa repede, am negociat intens si am ajuns la un comprois: astazi Creasta Vulturilor si maine treking pentru a urca si Peleaga si Papusa etc.

Luam iarasi corzile, echipamentul, castile atarnate de rucsac si pornim, ghiciti pe unde: tot spre Curmatura Bucurei. Dar acum ca sa fie treaba treaba am si coborat, pana in partea inferioara a Peretelui Bcurei.
Peretele Bucurei si traseul nostru
Pe drum, la cativa metri de marcaj vedem o marmota, in carne si oase, un fel de harciog, nimic deosebit, insa deh e celebra marmota care inveleste ciocolata in staniol…Daca mai ai si vreo Milka la tine esti ferm convins ca ea e produsa pe undeva prin fundaturile muntelui de o armata de animalute harnice, care le scot din cand in cand la lumina! Lasam sa continue drept poteca spre Pietrele si noi facem brusc stanga, navigand printre bolovani, unii mai mari, altii mai mici pana la baza peretelui. Creasta Vulturilor, este a doua creasta cum te uiti la perete, de la stanga la dreapta. Prima este Creasta 25 octombrie (3B/5+)  care este ceva mai scurta (cu doar 5-6 l.c.), iar a doua linie este traseul ce ne interesa pe noi

Ajungem pe un tapsan de iarba, in spatele unor jenepeni si incepem sa ne echipam. Imi era teama oarecum de traseul de azi caci era prima data cand urcam cap cu 2 secunzi si cel mai ciudat mi se pareau manevrele cu 2 corzi. Cap a mers intotdeauna Caproiul, ca doar el a vrut catarare, apoi veneam eu, iar Emil la urma, gata sa imi dea o mana de ajutor daca era cazul (si a fost, in a  treia lungime de coarda, chiar la plecare).

Dar sa o luam cu inceputul...
Prima lungime incepe vertical, se intra apoi intr-un diedru care usor usor se transforma intr-un horn, ingust la iesire. Regruparea se gaseste pe un tapsan mare, cu jnepeni dupa cam 25-30 m. Exista o varianta de regrupare si mai sus cam la 40 m de la plecare.

Lungimea 2 este constituita dintr-o placa verticala cu prize bune, asigurari bune, fara sa puna probleme tehnice. Regruparea e intre un perete si un tanc, putin mai incomoda.
Dupa figura lui Emil as zice ca ii place
Lungimea 3: Perete vertical, apoi un travserseu prelung spre dreapta, cu prize bune insa, se ajunge apoi pe muchie, care ne scoate in regruparea 3 comoda si ea. Problema este ca dupa traverseu retragerea/rapelul devine o problema, caci devine foarte greu de dirijat pentru a ajunge din nou pe linia pitoanelor.

Lungimea 4 este ultima lungime mai serioasa, dupa care restul sunt legere, cu inclinatii variabile de 60-70 grade, dar cu asigurari din ce in ce mai putine, in general,2-3 pitoane pe lungime. Se pot face insa asigurari suplimentare la tancuri folosind anourile.
Deja aspectul se imblanzeste (Emil pe o fata cazuta)
Pe ultima lungime pe care Radu a pus 3 asigurari din care 2 la tancuri
Ajunsi in ultima regrupare mai dam inca o lungime la liber pe un fel de micuta creasta si un inceput de brana si iesim repede pe Varful Bucura, destul de aproape de poteca marcata cu Banda Rosie.
Poza de varf
Ziua 4-20 august- Largirea orizontului

Traseu: Lacul Bucura-Vf Peleaga -Saua Pelegii-VF Papusa-Vf Tapului-Portile inchise-Lacul Gales-Valea Rea-Saua Pelegii-vf Peleaga-Lacul Bucura

Astazi este momentul sa navigam prin inaltimile Retezatului si sa bifam target-uri importante. Marele absent din periplul nostru prin Retezat a ramas Lacul Zanoaga si un eventual traseu pe Judele-Slaveiul. Dar ziua de azi, e menita sa intregeasca imaginea oricui despre ce inseamna Retezatul.
Ziua ne intampina superba
Asadar, incepem ziua cu o masa, ziceam noi copioasa dar care avea sa se dovedeasca frectie la picior de lemn, caci pe la 12 ni se facuse deja o foame, si ne-am amagit-o cu alune, bomboane si dulciuri. Piureul cu conserva de carne cred ca s-a consumat instant inca de la urcucul spre Peleaga.
Emil e gata cu masa
Pornim de la lac, pe poteca mai intai domoala, apoi din ce in ce mai apriga ce ne conduce in 1.5 h  pe cel mai inalt varf din Retezat, pe care e adevarat, panorama care se dechide este impresionanta, si merita tot efortul depus pana acolo.



Spre Peleaga
Spectacolul norilor
Pe varf
Coborarea ne ofera o frumoasa priveliste spre Coltii Pelegii unde se vede o echipa.

In sa, ne facem elan si o luam si spre varful Papusa, grabiti sa nu intre in ceata si sa ne rapeasca privelistea.

Urmatorul punct sunt Portile Inchise.

In drum trecem insa si pe langa Varful Magarului in conceptia lui Emil, care de fapt e al Tapului si pe langa lacul omonim pe care imaginatia lui Radu l-a asemuit cu un om care fumeaza.

Taul Tapului
In ciuda impresiei generale se mai gaseste si ceva iarba pe aici
Portile Inchise sunt spectaculoase pentru un traseu de treking, fara indoiala, iar daca cumva par plictisitoare puteti uita poteca marcata si puteti urma matematic muchia.


Portile Inchise
Jos in vale Galesul ne atragea ca un magnet, desi oricum trebuia sa ajungem la el caci planuiam sa ne intoarcem prin Valea Rea.
Gales
Luam o pauza mai lunga pe malul lacului, intinsi pe o piatra si impartind manacarea de pranz: o ciocolata si o punga de alune, apoi Emil se duce sa fotografieze lacul si pe partea cealalta, in timp ce noi urmarim un om care cred ca se invartea dupa o marmota.

Dupa jumatate de ora strangem calabalacul si o luam din loc spre Valea Rea. Pe drum intalnim o capra, chiar pe muchia ce ne desparteade vale,ca mai apoi cand traversam caldarea sa vedem 2 grupuri compacte, peste 20 de capre una peste alta, care isi faceau veacul pe acolo netulburate.
Valea asta nu pare chiar asa de Rea
Pe valea Rea s-a pus un vant napraznic ce nu ne-a iertat tot urcusul de pe Pelaga, parca vroia sa ne puna jos, sa ne arate ca el e birutor. Insa noi cuminti ne-am vazut de treaba noastra pe serpentinele potecii spre Pelega.

Ajunsi sus am avut parte insa de un spectacol nesperat caci norii alergau ca nebunii dezvaluind franturi de peisaj iar soarele isi facea de cap printre ei, colorandu-i in rosu, mov, portocaliu de parca ar fi luat toate florile de pe pamant si le-ar fi prins in puful norilor. Stam sa ne uitam la vraja naturii si doar apropierea noptii ne impinge sa plecam caci stateam asa de bine adapostiti dupa o piatra, cu vantul vuind in jurul notru, dar cu ochii vrajiti si prinsi in pastelul de la apus...

Ajungem la corturi chiar la timp ca sa nu mai aprindem frontala si pregatim iarasi piure cu conserva de carne. Era a  patra  zi cu acelasi meniu, noroc ca mai schimbam din cand in cand supa :).

Ziua 5- 21 august-Intoarcerea

Traseu: Lacul Bucura-Saua Bucurei-Lacul Pietrele-Cabana Gentiana-Cabana Pietrele-Carnic

Retezatul este clar un taram de vis in care am mai fi ramas mult si bine, insa ne gonea foamea, caci in dimineata asta, tocmai mancam ultima portie de mancare. Macar masa a fost copioasa, ca doar era singura pana cine stie cand...

Asa ca ne strangem cortul, eliberam cazemata si o luam din loc, din nou, cu dulapurile in spate, pe drumul pe care am si urcat, taindu-i caproiului orice elan si sansa sa mai urce Creasta 25 octombrie.
Urcand spre Curamatura Bucurei
Intorsul este lung si mai ales trist insa noi cel putin nu mergem acasa decat sa ne schimbam hainele, mai departe, pornim diametral opus spre mare, unde petrecem 2 zile de salbaticie intr-un loc cum nu credeam ca mai putem gasi in Romania.

Prima legatura convenabila este spre Simeria, unde gara mizera de care aveam oroare ne-a trimis in oras unde am gasit o tersasa cu pizza, bere si suc ce ne-au mers drept la inima.

Intorsul, lung, cu mult somn, cu un rapid de Budapesta (dar din fericire cu cu garnituri romanesti), ne planteaza dis-de-dimineata in Gara de Nord….La pranz, aveam sa asteptam o bomba de personal pana in Constanta si sa schimbam hainele groase cu costumul de baie .
Radu pe plaja
Foto: Radu si Emil

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox


Descriere trasee:
  • Carnic-Cabana Pietrele-Cabana Gentiana-Curmatura Bucurei-Lacul Bucura, marcaj:BA, durata: 4-5 h
De la Carnic pornim pe drumul forestier, in urcus usor dar continuu, mentinandu-ne pe malul stang al paraului Pietrele. Imediat dupa Carnic, prindem o scurtatura si scutim astfel cateva serpentine ale drumului. Dupa ce iesim din nou in forestier, continuam in acelasi mod spre Cascada Lolaia (sageata pe partea dreapta a drumului cum urcam, 5 minute de coborat pana la un punct de belvedere amenajat).

Revenind in drum si il parcurgem la pas pentru inca o ora beneficiind doar de inca o scurtatura, inainte de urcusul final spre cabana Pietrele (15-20 min de urcus sustinut). Drumul forestier este bine amenajat cu numeroase popasuri, panouri informative noi si actualizate, etc.

Itinerarul oficial porneste din spatele cabanei Pietrele (1 480 m). Dupa traversarea piriului urcam prin padure. Dupa 5 minute apare o prima bifurcatie: la stinga ramine poteca spre Lacul Gales (marcaj triunghi rosu), iar la dreapta poteca (marcata cu banda albastra), traseul spre Lacul Bucura. In rest urcus aproape cotinuu prin padure, timp de 1 h pana la Cabana Gentiana (1670 m).

O varianta (pe care am aplicat-o si noi) ar fi de a ocoli Cabana Pietrele, prinzand din drumul forestier (cam cu 10 min inainte de ultima scurtatura spre Pietrele) un marcaj triunghi albastru. Exista sageata indicatoare, cu directia marcajului si timpul, pe partea dreapta a drumului cum urcam.

Vom mentine cam 45 de min marcajul TA dupa care ne vom intalni cu poteca marcata BA care vine de la Pietrele. Ajunsi la Gentiana, dupa o scurta pauza, continuam tot pe BA, mai intai prin padure, apoi printre jenepeni pana cand campul vizual se largeste.

Peisajul care se deschide din valea Pietrele spre sud ne ingaduie sa banuim in parte frumusetile care ne asteapta. Mai sus de primul prag glaciar valea Pietrele cu profil in U este flancata de culmile stincoase Pietrele (est) si Stinisoara (vest), in ultimUL plan se zareste deja Custura Bucurei, situata pe creasta principala, in vecinatatea Pelegii.Trecem puntea pe malul drept si regasim poteca strecurindu-se printre tufisurile de jnepeni.

Poteca taie in largi coturi tot pragul glaciar din dreptul virfurilor Pietrele si Stinisoara, iesind pe treapta mijlocie, linga piriu. Dupa o portiune fara jnepeni, cu panta mai domoala, cu o serie de blocuri de piatra, ajungem la Bordu Tomii (circa 1 890 m); stanca solitara ofera un acoperis precar in caz de ploaie. Dupa un scurt popas pornim mai departe. Trecem paraul Pietrele urcand pe stanga vaii, aici foarte larga. Versantii muntilor se retrag departe de noi, dar ofera abrupturi macinate ce-i fac aproape inaccesibili.Trecem din nou apa Pietrele, pe dreapta, acum un mic paraias, lasam in stinga paraul si potecuta spre caldarea Pietricelele si ne angajam intr-un urcus prelung pe bordul caldarii superioare.

Iesind pe intinsul treptei ajungem aproape de lacul Pietrele (1 990 m), oglinda de apa, poate mai putin spectaculoasa ca alte „ochiuri de mare", cu un pitoresc inegalabil. Un pisc ce de aici pare gigantic isi etaleaza marele perete nordic in oglinda lacului. Este virful Bucura II (2370 m). Din varf se lasa o custura cu abrupturi spre nord, pina in curmatura Bucurei (2206 m), loc in care va ajunge curand si poteca noastra; din custura se ridica apoi spre est piscul Custura Bucurei (2370 m).

Incepem urcusul lung, de circa 1 h din care ultima jumatate este cea mai solicitanta spre Curmatura Bucurei. Incet incet, pe masura ce castigm altitudine, ni se infatiseaza si Varful Retezat, acum cu o silueta de piramida, contrar celei de trunchi de con ce ne este familiara atunci cand il privim din nord sau sud. Din Curmatura Bucurei, coborarea este doar o formalitate, iar in cazul in care vrem sa campam, trebuie sa mergem pana pe malul sudic al lacului.

  • Lacul Bucura-Curmatura Bucurei-Bucura I-Saua Retezatului-Vf Retezat-Saua Retezatului- Poarta Bucurei –Taul Portii -Bucura
Marcaje: 
Lacul Bucura-Curmatura Bucurei (CR)
Curmatura Bucurei-Bucura I (BR)
Bucura I-Saua Retezat (BG)
Saua Retezat-Vf Retezat (TA)
Varful Retezat-Bucura (BG)

De la lacul Bucura, traversam caldarea Bucurei spre nord si incepem sa urcam mai intai usor apoi din ce in ce mai abrupt spre Curmatura Bucurei. De aici urmam poteca ce incepe sa se strecoare usor usor printre lespezi, pietre urcand in continuare catre varful Bucura II (2372m). Nu il atingem insa si urcam continuu spre Bucura I (2433 m) unde avem prilejul unei panorame de exceptie.

De aici privelistile sunt impresionante. Dominand atat caldarile nordice Stinisoara si Pietrele, cat si caldarile Stirbu si Bucura, acest superb pisc ofera ample perspective spre tainele acestor minunate tinuturi. Deosebit de impresionanta este panorama spre Peleaga. Custura Bucurei se intinde la picioarele noastre despartind caldarile nordice de cele sudice. Din ea se ridica culmea parca fara sfirsit, pana ce atinge Coltii Pelegii si chiar virful Peleaga (2 509 m). De pe varful Bucura, Lacul Bucura pare o splendida oglinda ce reflecta culorile cerului. Lacurile insirate pe vale stralucesc in aceasta diadema aparata de osatura crenelata a Slaveiului si Judelui.

Virful Judele apare asemeni unei cetati cu turnuri aspre. In contrast cu verticalele peretilor, alaturi, in caldarea adanc sapata, se odihnesc apele Lacului Stirbu.

De pe varful Bucura I, daca nu vrem sa parcurgem custura ce continua spre Saua Retezatului (traseul de iarna) coboram scurt cativa metri diferenta de nivel pana ce intersectam marcajul banda galbena care vine de la Lacul Bucura peste Poarta Bucurei. Continuam astfel pe acest marcaj mentinand caldarea Stanisoarei in dreapta iar in stanga Rezervatia Stiintifica Gemenele, cu cele 2 lacuri usor vizibile de aici: Gemenele si Taul Negru.

Din Saua Retezatului pana pe varf mai avem de urcat 30-40 de minute dar odata ajunsi la 2482 turul de orizont ne dezvaluie splendide privelisti asupra crestelor Bucurei, spre Poarta Bucurei si Judele, spre Custura, spre virful Zanoaga sau, mai departe, spre Godeanu, Tarcu. In nord se intinde Tara Hategului, iar mai departe, in nord-vest, piclesele departari ale Muntilor Apuseni.

La intoarcere mentinem aceeasi ruta, banda galbena, pana in Poarta Bucurei, si apoi coborand pe la Taul Portii ajungem intr-un final si pe malul lacului Bucura.
  • Creasta Vulturilor (3A), 9 l.c din care primele 4 sunt verticale, urmatoarele 4 o muchia cazuta, iar ultima este o zona de creasta/brau, pe care nu am mai asigurat
Timpul nostru (1 cap cu 2 secunzi): 4 h

Materiale (minim): 
- 7-8 bucle echipate
- 2-3 anouri (unul de 60 cm, unul de 120 cm si unu de 180 cm-pentru diverse asigurari la tancuri), - carabiniere
- coarda 
- materiale individuale (ham, espadrile, dispozitiv pentru filat, carabiniera etc).

In principiu nu e nevoie de pitoane suplimentare.
Regruparile sunt in general comode, caci 3 coechipieri pot sta leger unul langa altul.
Stanca are prize mari si aderneta multumitoare chiar si uda, caci in cele 4 ore am prins 2-3 reprize de ploaie.
  • Lacul Bucura- Varful Peleaga (2509m)-Curmatura Pelegii-Varful Papusa (2508 m)-Varful Tapului (2370 m)-Portile Inchise-Lacul Gales- Valea Rea-Curmatura Pelegii-Peleaga (2509 m)-Lacul Bucura.

Marcaje
Lacul Bucura-Varful Peleaga-Vf Papusa (CG)
Vf Papusa-Portile Inchise (inclusiv) (BR)
Portile Inchise (final)-Lacul Gales (TR)
Lacul Gales-Curmatura Pelegii(BR)
Curmatura Pelegii-Lacul Bucura (CG)

Pentru a urca pe Peleaga, pornind de la Bucura, avem de urcat timp de 1 h 30 si 500 de metri diferenta de nivel. Dupa ceva efort ajungem totusi pe crestetul Muntilor Retezat avand in jur o panorama unica prin frumusete, culoare, varietate si profunzime. Ar fi greu sa trecem mai departe fara sa incercam sa descifram cu harta in fata splendorile piscurilor, caldarilor si lacurilor.

Cel mai atragator este, fara indoiala, peisajul spre caldarea Bucurei si a Zanoagei Bucurei, unde oglinda albastra a celui mai mare lac carpatin conduce parca tot jocul liniilor si culorilor. Ocrotit de coastele scrijelite ale Slaveiului, de piscul Sintamaria, de Judele, de crenelurile Portii Bucurei si pictat in culori schimbatoare de lacurile Ana, Viorica, Florica, de Taul Portii, tinutul Bucurei si al Pelegii striga frumusetea spre tariile cerului.

Spre vest si nord-vest, abruptul Bucurei, adancurile caldarii Pietrele si peretii Custurii Retezatului, dar mai ales piramida Retezatului arata o fata diferita de aceea cu care ne obisnuisem. Dincoace de Coltii Pelegii (nord) o imensa caldare plina parca de cioburile stincilor etaleaza o salba de lacuri mici dar nu mai putin incintatoare. Este Valea Rea, tinut al caprelor si ursilor, adapostit spre est de culmea Valea Rea si de blinda inseuare de la Zanoagele Galesului. De acolo, ca un „pitic" ce se ridica „pe virfuri" in spatele uriasilor, ne saluta Virful Mare, o alta parte frumoasa a Retezatului. Aici, aproape sa o atingi, se semeteste Papusa, colos alpin care isi arunca trena de creste peste Papusa Mica pina spre Custura. Iata alta parte a Retezatului, cu creste saltind si coborind parca intr-un joc fara sfirsit: este tinutul Gruniului si Ciumfului.Pornim spre nord-est coborind pe muchia puternic povirnita , in serpentine scurte spre Curmatura Pelegii. In dreapta rupt parca dintr-un colt de cer avem taul Pelegii, iar in stanga, obarsia larga a Vaii Rele.

Noi insa ne angajam intr-un nou urcus spre vf Papusa (2508 m) urmand ca sa ne continuam traseul de data asta pe banda rosie, spre Varful Mare, pentru a traversa prin portile inchise, un pasaj frumos si spectaculos al Retezatului. De pe Papusa, incepem o noua coborare, trecem peste un pasaj mai delicat amenajat cu un cablu si avem pentru prima data, perspectiva lacului Gales.

Pe dreapta varful Tapului si Taul Tapului, iar in fata Portile Inchise, minunate si atragatoare. Poteca marcata se strecoara bine croita printre jnepeni si stanca, iesind in final pe muchie de unde incepem sa coboram spre Lacul Gales, cam 300 m pentru un binemeritat popas... Intoarcerea prin Valea Rea este interesanta, poate mai ales datorita conotatie neprimitoare legate de acest loc, si al avertizarilor de traseu periculos de la Gentiana. Caldarea Valea Rea neofera cea mai imensa zona de lespezi a Retezatului. Ici si colo, printre valurile morenelor, sclipesc cele sapte lacuri mai mari sau mai mici, uneori asociate cu petice de zapada ramase din iarna.

Peste aceasta lume a stincilor faramate se inalta ca un meterez lantul peretilor Papusii, hornurile si Coltii Pelegii, care „piaptana" caiere de nori, creasta salbatica a muntelui Pietrele, iar in spatele lor piramida virfului Retezat.Peste toate se ridica lama dungata a Virfului Mare, pisc semet si putin ospitalier.

Din pacate pana la coborarea finala spre Bucura, fiecare coborare presupune un nou urcus, iar cel din Valea Rea pana pe Peleaga (via Curmatura Pelegii) nu se dezminte. Ne mai indulesc privirile Coltii Pelegii, o zona superba pentru practicarea alpinismului pe granit.

Coborarea de pe Peleaga este posibil sa o facem pe noapte caci tura este lunga de cam 12 h cu tot cu pauzele de admirat si de fotografiat, inerente unui asemenea masiv care ascunde in el comori de frumusete si ii dezvaluie trecatorului supriza dupa surpiza.

0 comments:

Trimiteți un comentariu